roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 20 ianuarie 2011
La poezie stăm mai bine decât la proză. Cele mai bune realizări literare în proză se referă la lucrările de scurtă întindere. Povestirile lui Nicolae Velea, Creanga de aur a lui Sadoveanu (comparativ cu romanele lui de necitit), minunatele povestiri ale lui Ioan Groşan etc. L-am văzut pe scriitorul Ioan Groşan la o emisiune televizată explicând fenomenul.  El spunea că aşa cum românii n-au construit castele ca francezii, englezii, italienii etc., tot astfel literatura noastră valoroasă este constituită  din opere de mici dimensiuni.  Am ştiut să construim case mici şi frumoase arhitectonic, dar n-am ridicat palate cu multe încăperi, cu turnuri şi terase; cu încăperi secrete şi saloane în stiluri diverse. Că asta este un roman, o căsuţă frumoasă multiplicată şi încorporată într-o singură clădire complexă, în care totul se armonizează.  Dar n-avem vocaţie pentru aşa ceva. Cele mai strălucitoare pagini de literatură română sunt în general nişte miniaturi. Schiţele lui Caragiale sunt comparabile cu cele ale lui Cehov.  Cu romanele stăm prost.  Dacă am ajuns până acum să ne lăudăm doar cu „Groapa” a lui Eugen Barbu înseamnă în mod cert că nu avem mari romancieri.  Nu s-a ivit în perioada postdecembristă niciun scriitor de forţa şi talentul lui Marin Preda.  N-aş putea să spun de ce nu avem romancieri de nivel european sau american. Ioan Groşan spune că n-avem vocaţie pentru opere de anvergură.  Dar de ce nu avem ?  Nu ştiu.

38 comentarii:

pantacruel spunea...

dar coşuri de gunoi pe strazi de ce crezi ca nu (prea) avem? sau, daca dam de vreunul, dupa ce am azvarlit deja cotorul de mar sau servetelul cu muci la marginea bordurii, il gasim, mai mereu, plin cu fel si fel de miniaturi şi minimalisme nerevendicate.

isuciu spunea...

pantacruel :
Cu gunoiul se ocupa Prigoana. Sa-si asume raspunderea. Cu Shengen se ocupa Basescu. Si-a asumat raspunderea. Cine raspunde de romancieri ? Nimeni. Fiecare e de capu ‘ lui !

ilinca spunea...

@isuciu
Zodia Cancerului, Fratii Jderi, Neamul soimarestilor: sint romane de necitit? Poate nu ati putut dumneavoastra sa le cititi, din diferite pricini, dar afirmatia are un iz de generalitate care nu ii face bine.

Nicolae Velea are locul lui, indiscutabil. Dar sunt curios unde il vedeti pe Radu Cosasu? Sint destui prozatori (inclusiv romancieri) in literatura romana care sa ne determine sa nu avem temeri provinciale.

Asa este, mai degraba sa ne intrebam de ce nu avem gunoieri de nivel european.

evaziuni spontane spunea...

Bun text cogitativ ai produs. ( Bună şi asemănarea cu tema arhitecturii, la urma urmei, cum zice Ecovoiu, provenim dintr-o îndelungată ,,civilizaţie a lutului''....)Am să mă gândesc la nişte romane care s-ar putea ,,europeniza''. Camil Petrescu mi se pare foarte european şi ,,Dimineaţa pierdută'' a Gabrielei Adameşteanu, ,,Cronica de familie'' a lui Petru Dumitriu( primul volum) ar fi fost..., dar autorul a semnat pactul cu diavolul... Proza scurtă a lui Marin Preda poate( ah, bun, nu e roman). Mă gândesc în continuare la o listă posibilă...

Lotus spunea...

"Care s-ar putea europeniza"? În ce sens?

Nu. Pur şi simplu un roman foarte bun. Nu trebuie să fie "european" în nici un fel ci să fie de excepţie. Atunci, europenii ar spune: nu avem romancieri de talia românilor...

evaziuni spontane spunea...

@Lotus
Ai dreptate, un roman bun este universal deja, prin sine însuşi( mai mult decât european adică). Am folosit argoticul,,a europeniza'' un pic ironic la adresa taxonomierii. Taxonomia e o chestie dificilă în artă, adesea...

isuciu spunea...

ilinca:

Am citit cartile lui Sadoveanu cu mare efort. Chin. Plus Nicoara Potcoava, fals de la cap la coada. Dar nu sunt romane de tradus si trimis la Paris sau la Berlin. Nu le mai citeste nimeni aici daramite in Europa. Nu e vorba de temeri provinciale, ci de incompatibilitatea acestor carti cu piata din Occident. Radu Cosasu este un scriitor care exceleaza si el in proza scurta. Dar nu stiu daca e exportabil.

isuciu spunea...

eva:

de acord cu "Cronica de familie" (Petru Dumitriu). cred ca se mai poate adauga un singur prozator: Radu Petrescu cu "Matei Iliescu".

alex spunea...

cartarescu?a fost tradus destul de mult dupa '90, si nu doar cu ,,Nostalgia''...

evaziuni spontane spunea...

Da, e bun,,Visul'' lui Cărtărescu, mi-ai luat vorba din gură.

isuciu spunea...

Au fost traduse, dar cat de mult au fost citite sau analizate critic? Sunt cunoscute scrierile lui Cartarescu in aceeasi masura ca acelea ale unor Ionesco sau Cioran ?

alex spunea...

avetzi dreptate.chiar ma gandeam la o alta deficienta in sensul asta:Cioran sau Ionesco au scris in frantuzeste, eu avut la dispozitie intrumentul lingivistic cu care sa-si ,,masoare'' operele, si astfel nu a fost nevoie de traducere.cum limba romana nu are o circulatie atat de vasta, nu e nici atat de ofertanta pt traducatori, lucru care practic stopeaza ,,europenizarea'' operei.oare cum ar fi stat lucururile daca un Cartarescu, Arghezi ori Blaga(doar cateva nume) ar fi scris in engleza, de exemplu?
am citit la un moment dat o opinie avizata care sustinea faptul ca majoritatea scriitorilor nostri sunt de-a dreptul intraductibili(Eminescu e greoi in germana, chiar in franceza etc.)

alex spunea...

lingvistic*, scz :)

isuciu spunea...

alex:
asa e, cum spui !

Serban Tomsa spunea...

Ștefan Bănulescu e foarte bun, dar e mai mult povestitor în Cartea Milionarului ( un fel de „Radiografie a pampei”...). ... Dar despre Alexandru Ivasiuc și Petru Popescu ( cel din Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei și Sfârșitul bahic ) ce zici ?
Explicația lui Groșan nu este unda de profunzime. Cred romancierii români nu știu să scrie și pentru cititori, adică să producă romane rotunde, cursive, ușor de citit, dar cu bătaie lungă. Poate că poeții ne vor scoate din impas. Nichita Danilov a scris deja câteva romane foarte bune ( Radu Aldulescu îmi spunea că le-a citit pe toate ! ), iar acum au apărut excepționalele opuri Rădăcina de bucsau a lui Ovidiu Nimigean și Viața lui Kostas Venetis de Octavian Soviany.

Serban Tomsa spunea...

Sunt și romane mai puțin cunoscute. Acum citesc, de pildă, „Eu, gândacul” de Marin Anton și am aceeași favorabilă impresie ca și atunci când i-am parcurs o altă carte, în manuscris...

isuciu spunea...

Serban Tomsa:
"Eu, gandacul" - m-am gandit imediat la Metamorfoza lui Kafka.

isuciu spunea...

Şerban Tomşa:
Vestibul si Interval (de Ivasiuc) citite acum o suta de ani – nu mi-au lasat impresii puternice. Petru Popescu mi-a placut in Prins –unde are si o tema generoasa. Si in Dulce ca mierea….N-am citit Sfarsitul bahic. Am mai citit Inainte si dupa Edith – comerciala. Iar acum a revenit din America si a scris Supleantul (despre relatia cu Zoe Ceausescu) o carte cu un stil greoi care m-a enervate groaznic (n-am reusit s-o termin). Aldulescu n-am citit. Observatia ca poetii pot scrie o proza buna la noi la romani se confirma foarte bine prin Cartarescu. Orbitor este o opera monumentala, o trilogie , dar numai vol. II mi s-a parut mai bun. Apropo, ce parere ai de proza lui Cartarescu ?

P:S: Mai sunt scriitori remarcabili: Banulescu de care aminteai, Blecher, Camil Petrescu. Dar niciunul nu se ridica la nivelul unor Eugen Barbu cu Groapa, Petru Dumitriu cu Cronica de familie si Marin Preda cu Morometii vol I. La capitolul poezie stam mult mai bine decat la proza si avem autori comparabili cu altii din tari cu nivel inalt de cultura. Exista un impediment al limbii romane astfel ca poezia este greu de tradus (mai ales in germana) dar esentialul este ca am avea ce sa oferim.

Serban Tomsa spunea...

Cărtărescu este un poet excelent, dar în legătură cu proza pe care o scrie nu mă pronunț de teamă că voi fi subiectiv. Desigur, nimic de rău... În orice caz, el face parte mai degrabă din familia povestitorilor - Bănulescu, Agopian, Paul Georgescu - decât din cea a romancierilor de meserie : Preda, Breban, Aldulescu, Ivasiuc, Petru Dumitriu. Aglomerează obiectele în descrieri care creează o atmosferă secifică.
Încearcă Aldulescu - Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare și, mai ales, Proorocii Ierusalimului. Paul Georgescu este un spectacol lingvistic incomparabil în Revelionul și Vara baroc. Parcă în ultima, niște personaje numite Felix și Otilia se duc în vizită la boierul...Dinu Murguleț...

Serban Tomsa spunea...

„specifică”...

isuciu spunea...

Serban Tomsa:

Am sa incerc Aldulescu fiindca am incredere in recomandarea ta.

ryana spunea...

"de ce nu avem romancieri la nivel european?"...ba avem,şi chiar de nivel mondial...dar se prea poate să nu avem subiecte la nivel european...dar mai ales mentalitate la acest nivel...poate de aceea cei care scriu în occident stabiliţi de multă vreme,au acolo succes..zic şi eu!:)...

Lotus spunea...

De ce limba română este "greoaie", sau mai bine zis greu de tradus ? Mă înşel eu, sau asta nu face decât să confirme că limba română este o limbă foarte expresivă, bogată în sensuri şi nuanţe? Dacă avem 2 limbi, A şi B, iar A este mai expresivă decât B, atunci ar trebui să fie uşor de tradus din B în A dar greu de tradus din A în B.

@ryana: eu cred că mentalitatea sau subiectele merg până la un anumit nivel. O poezie "patriotică" are un subiect. În cazul unui artist de geniu, cred că el nu face decât să exprime ceea ce simte în interiorul lui, să lase să curgă în afară, fără să intervină, arta pe care deja el o trăieşte, iar subiectul este însăşi opera creată.

ryana spunea...

@Lotus,
sunt de acord cu ce spui,şi mulţumesc pentru completare:)..ai punctat mai bine decât mine subiectul..rămîn totuşi la ideea că pînă la urmă contează gustul fiecăruia în ce priveşte preferinţa de carte...şi la noi în ţară unii îl consideră deosebit de bun pe Paulo Coelho,şi nu pot dormi dacă nu-i citesc ultima apariţie,iar alţii îl desfidă....în final da,retractez,nu subiectul contează..se pare că există şi în acest domeniu, literatura, o chimie aparte între carte şi cititor....aşa cum sunt persoane care atrag în jurul lor oameni precum muştele şi te întrebi..oare ce are ăla/aia aşa special de este aşa de preferat/ă....mi-a plăcut mult o expresie ce am citit-o la cineva:”fiecare carte are un destin”..nimic mai adevărat!:)..

Lotus spunea...

Noi de multe ori ne autoevaluăm în funcţie de criterii externe. Dacă nouă ne place cartea X atunci este foarte bine pentru ego-ul nostru ca acea carte să fie considerată de excepţie. Dacă cineva spune despre X că este slabă, asta ne creează un anumit discomfort. Pentru că, uite, cartea X este slabă şi nouă ne place, deci aspiraţiile şi gusturile noastre sunt îndoielnice. Şi atunci de obicei avem două reacţii posibile: fie ascundem faptul că ne place acea carte, dacă de exemplu suntem într-un grup de persoane şi toţi spun că e proastă, fie încercăm să combatem această idee şi să repunem cartea X în drepturi...

Nu contează ce cred alţii despre cărţile care îţi plac ţie. Nu ai nevoie de critici literari pentru a-ţi autentifica trăirile. Iar dacă o persoană are o părere proastă despre tine deoarece nu aveţi gusturi similare, atunci este prostia ei, nu a ta...

Scorchfield spunea...

Nu avem pentru că majoritatea românilor nu văd lumea, Europa măcar, dacă o fac şi aici mă refer la vacanţă, la concediu, această acţiune devine strict legată de odihnă, de relaxare, de snobism, de infatuare chiar. Călătoria strict culturală este rară, scumpă, nebănuită şi cei care totuşi o fac, vor deveni oameni universali. Ar fi mai multe de scris pe această temă.

isuciu spunea...

Scorchfield :
E adevarat ca inainte de ’89 nu aveam voie sa iesim in lume, iar acum nu avem bani. Dar prin modul de a scrie si prin temele tratate un autor poate deveni universal indiferent din ce tara provine. Dar poate fi considerat Zaharia Stancu un scriitor universal ? Sau Sadoveanu ? Eu spun ca nu.

eva spunea...

Tocmai scriu un text despre Bogdan Suceavă pentru o lucrare de-a mea. Excelent,,Venea din timpul diez''. Europa ar afla ceva despre fantasma democraţiei sud-est europene din acest roman. S-a pus problema în postarea lansată de tine cam aşa: poate fi înţeles un roman românesc când el descrie realităţi prea româneşti pe care Vestul nu le-a trăit??? Dar ce? Au murit prefaţatorii care să facă o mică plasare în zeitgeistul local? Văd mari edituri rom. care nu mai prefaţează cărţi? Vai de mine, dar ce e rău la o prefaţă bună????????

De ce îl înţeleg pe un Kusturica, atât de sud-esteuropean? Pentru că a fost promovat de chiar ţara lui, de-aia.

Lotus spunea...

Sunt de acord cu d-ul (i)suciu. Subiectele profunde sunt universale, transcenzând diferenţele sau mai bine zis specificităţile culturale ale diferitelor zone. În plus genialitatea în artă (ca şi în orice altceva) nu se dobândeşte călătorind sau studiind culturile altor popoare. Te naşti cu ea sau nu. Restul sunt elemente secundare.

Un romancier de nivel european nu înseamnă neapărat unul care să scrie ca şi ei (aceleaşi teme, acelaşi mod de gândire, acelaşi context) ci unul care să scrie la fel de bine ca şi ei. Eu cel puţin aşa consider. De fapt, dacă am încerca să imităm la modul exterior alţi artişti din afara ţării, asta probabil ne-ar face mai mult rău decât bine.

Lotus spunea...

ps: răspunsul de mai sus era o replică la Scorchfield, am postat-o greşit. sunt de acord şi cu tine, eva, în sensul că nu ar trebui să evităm să scriem în contextul cultural al tării noastre, despre ceea ce ne doare pe noi, iar ca tară, să încercăm să ne valorificăm la maxim patrimoniul cultural.

isuciu spunea...

eva:
o opera valoroasa nu are nevoie de prefata pentru promovare. ea insasi este de ajuns!

isuciu spunea...

Lotus:

Sigur !

eva spunea...

...,,ea însăşi e de-ajuns'' în ţara ei. În ţara ei. Hai, că promovarea culturală e corectă mai ales pentru literatura rom. ce trebuie citită în Europa...

Stai un pic. Nu de elogiere în prefaţă e vorba ci despre o plasare a cititorului străin ,,în geografia literară'' a unei ţări mai puţin cunoscute. Eu dacă citesc un roman politic cubanez lungită pe canapea şi sunt mai ageamie în politica cubaneză , de ce e grav că o prefaţă corectă m-ar ghida? De ce să deschid internetul dacă n-am chef?

( ...la Bogdan Suceavă, o prefaţă de o pagină şi jumătate i-ar arăta unui olandez de pildă că în România anilor 90 situaţia politică era aşa şi pe dincolo, iar romanul pe care-l coteşte este o alegoria aplicată la...)

isuciu spunea...

eva:

O prefata nu strica la casa omului, dar nu schimba valoarea operei. Coloana infinita a lui Brancusi nu are nevoie de "prefata".

Diana Coman spunea...

Poate ca e o problema de "durata" a indeletnicirii - asa, pe generatii. Care totusi n-as zice ca se compara la noi si la rusi, englezi samd.

P.S. Romanele lui Sadoveanu nu le-as numi necitibile, chiar daca nu le propun pentru mari premii literare :)

isuciu spunea...

Diana Coman:

N-am inteles ce vrei sa spui. Pe Sadoveanu il desconsider total. Ce sa fac ? Nici sub tortura n-ar putea sa-mi placa. De fapt, lectura cartilor sale este o tortura. Se putea folosi la Guantánamo !

Scorchfield spunea...

eu scriu exact cum spui tu: NU, mai trebuie multe generaţii de scriitori să treacă până la universalitatea românului, mulţi o chiar refuză, poate că ştiu ei de ce!

isuciu spunea...

Scorchfield:

E posibil ca marele autor sa puna punct final chiar acum la marele roman. Nu se stie.