povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 10 ianuarie 2011
Cartea „Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi” este transcrierea unor convorbiri dintre Umberto Eco şi Jean - Claude Carriere moderate de Jean- Philippe de Tonnac. Să nu întrebaţi cine mai sunt şi ăştia!  Discuţiile ating multe domenii. Ideea esenţială este că nu există vreun înlocuitor pentru obiectul numit carte.

Câteva invenţii realizate cu mult timp în urmă au atins perfecţiunea : lingura, roata şi cartea. Acestor obiecte nu ai ce să le mai faci pentru a le îmbunăţăţi. Se subliniază dezavantajele cărţilor electronice: greutate în manevrarea lor, stricarea vederii, dependenţa de sursa de energie, incomoditatea de a citi pe astfel de monitoare romane lungi ca „Război şi Pace” etc.

Un argument puternic este că monitoarele cu texte sunt depersonalizate. Cuvintele tipărite pe o carte de hartie sunt parcă proprietatea ta, pe când cele din cărţile electronice aparţin unei maşinării. Nu se realizează o intimitatea cu cititorul.

Unul din aspectele cele mai convingătoare în favoarea cărţii de hârtie este că acestea nu au nevoie de priză. Le iei cu tine unde vrei şi le foloseşti în orice poziţie (ca pe femei). Scuze.

Participanţii la discuţie sunt pasionaţi colecţionari de incunabule şi alte cărţi rare. Până în era Internetului memoria evenimentelor s-a păstrat numai prin cărţi. Dar în cărţi se făcea şi o selecţie a informaţiilor pe când pe Internet sunt aruncate toate datele de-a valma, fără o ierarhizare a importanţei sau valorii lor.

Celebrul autor al Numelui trandafirului, Umberto Eco, are o colecţie de cărţi despre prostie. El a scris şi o istorie a prostiei. A relatat diferite perle ale unor editori. Astfel, un editor face următorul raport despre A la Recherche du temp perdu de Proust : „Poate sunt eu cam mărginit, dar nu pricep de ce e nevoie de treizeci de pagini pentru a povesti cum cineva se foieşte în pat fără a izbuti să adoarmă.” Lui Flaubert, în legătură cu Doamna Bovary, i se răspunde „ Domnule, v-aţi îngropat romanul într-un talmeş – balmeş de detalii bine scrise, dar complet inutile.” Lui George Orwell, pentru Ferma animalelor: „Nu se poate vinde o poveste cu animale în Statele Unite.”

În 1868, un anume Andrieu a publicat o carte despre efectele nocive ale scobitorilor. Un autor pe nume Foumel, a scris în 1858 despre efectul benefic al loviturilor de ciomag, furnizând şi o listă de scriitori şi artişti care au fost ciomăgiţi, de la Boileau până la Voltaire şi Mozart. Edgar Berillon, academician, a scris în 1915 că nemţii ar defeca în cantităţi mai mari decât francezii.

Iată că şi pe hârtie s-au păstrat o grămadă de tâmpenii. Numai că în biblioteci s-au selectat cărţile cele mai valoroase, în timp ce pe Internet sunt plasate cu precădere foarte multe prostii. 

15 comentarii:

pantacruel spunea...

frumos text. de fapt f frumos! :)
la multi ani (cu intarziere)!

isuciu spunea...

Panta :
Ma bucur ca-ti place ! La multi multi ani ! :)

evaziuni spontane spunea...

Eco,... ooo, da,... mereu mă întorc la semiotica lui( vezi că nu ţi-o zic pentru recompensă, Giovanni, hihihi) La mulţi ani glorioşi!

isuciu spunea...

evaziuni spontane:

merci de urare ! :)

ryana spunea...

deci iată un pct.de vedere ,(dealtfel excelent punctat),al unui bărbat vis-a-vis de importanţa cărţilor...întrebarea mea este: oare o femeie cum priveşte acest aspect,raportîndu-se la poziţia în care poate citi o carte,dacă mă opresc la aliniatul” Le iei cu tine unde vrei şi le foloseşti în orice poziţie (ca pe femei). “:)))))))))

isuciu spunea...

ryana:
Pai si o femeie poate sa-si armonizeze pozitia cu actul…lecturii ! :)

ryana spunea...

scuze!....evident că e o întrebare idioată..doar că a mea cafea m-a cam deviat de pe axă:).....uitasem că pe wordpress nu ai posibilitatea să ştergi ce scrii,în cazul în care realizezi că uneori(şi din păcate mie mi se întîmplă des),mai întîi vorbeşti şi apoi gândeşti:).......

isuciu spunea...

ryana:

spune-mi mie ce vrei sa stergi. eventual pe mail care e publicat: ysuciu@yahoo.com

ryana spunea...

stai..azi nu am băut lapte:)...acum am înţeles...după ce am privit mai atent în stînga...cum mie nu-mi îmi place facebook-ul şi nici nu am de gând să-mi fac vreodată cont acolo..pentru că eu d.p.m.v.nu exist,nu observasem mailul..... doream să-mi şterg aberaţiile...atât...ţi-am zis..eu sunt spontană ...şi uneori asta nu-i bine,ptr.că gafez.....pe blogspot,după ceva secunde de recitire se poate şterge un mesaj neadecvat,aşa pînă ajunge mailul,de fapt până ajunge a fi citit,deja "e cale lungă"..

isuciu spunea...

ryana:

eu nu vad aberatii la tine... doar comentarii. dar daca vrei sa sterg ceva o s-o fac.

ryana spunea...

mulţumesc de înţelegere!:)...

culmea spunea...

un editor face următorul raport despre A la Recherche du temp perdu de Proust : „Poate sunt eu cam mărginit, dar nu pricep de ce e nevoie de treizeci de pagini pentru a povesti cum cineva se foieşte în pat fără a izbuti să adoarmă.” Lui Flaubert, în legătură cu Doamna Bovary, i se răspunde „ Domnule, v-aţi îngropat romanul într-un talmeş – balmeş de detalii bine scrise, dar complet inutile.” Lui George Orwell, pentru Ferma animalelor: „Nu se poate vinde o poveste cu animale în Statele Unite.”

Nu-ţi dai seama, omul era editorul viitorului! Exact ăsta e răspunsul pe care l-ar da azi orice editor din lume acestor scriitori.

isuciu spunea...

culmea :
Noroc ca acum mai avem editori ca Liiceanu. Dar viitorul nu suna bine, ai dreptate.

eva spunea...

În primul rând nu-mi lua întârzierea ca pe o trădare, mofturi. Niciodată.:)

Da, am ajuns să o citesc şi-mi place la nebunie acea lejeritate inteligentă şi erudită a conversaţiei.

isuciu spunea...

eva:
Fii linistita ! Stiam ca esti prin preajma ! :) :) :)