Popular Posts
-
Pentru descrierea istoriei eroului său Thomas Mann a ales formula unui jurnal: romanul Doctor Faustus este subîntitulat Viaţa compozitorul...
-
Gustav Aschenbach pleacă din Germania într-o vacanţă la Veneţia. Dorea să-şi încarce bateriile pentru a-şi recăpăta inspiraţia de a compune...
-
Incă de la începutul acestei cărţi există riscul de enervare a cititorului, mai ales a celui din zilele noastre agitate de crize reale sau s...
-
Era în vremea când în Babilon domnea Kurigalzu, regele Sumerului şi al Akkadului, iar în Teba, în ţara numită Miţraim – adică Egipt - fara...
-
Cam în perioada în care Daniel Defoe lucra la celebrul roman Robinson Crusoe Jonathan Swift a scris Călătoriile lui Gulliver , publicat ...
-
Sunt încă mulţi oameni care se întreabă la ce folosesc cărţile. Te distrează sau te-nvaţă ceva ? Sunt întrebări la care nu se găsesc răspun...
-
Am citit prima dată cartea cu mulţi ani în urmă. Ştiu că o luam mereu de la început fiindcă pierdeam şirul. Insă după ce naraţiunea m-a prin...
-
Sunt in statiunea Sfintii Constantin si Elena din Bulgaria. Hotelul este minunat, plaja este minunata si eu sunt minunat de serviciile de a...
-
Criticul literar Harold Bloom se întreabă în cartea sa Canonul occidental de unde a apărut ideea de a crea o operă literară pe care lumea n...

Blog Archive
-
►
2014
(23)
- ► septembrie (2)
-
►
2013
(49)
- ► septembrie (23)
-
►
2010
(60)
- ► septembrie (4)

Un produs Blogger.

Labels
- ”Augustin Frățilă”
- 1989
- Adrian Năstase
- Adrian Papahagi
- Alex Ștefănescu
- Andrei Terian
- Arsenie
- articole
- Așteptându-i pe barbari
- băieței fripți
- Bloom
- Bogdan Crețu
- booknation
- brandul de țară
- Budapesta
- Bușteni
- calatorii
- canibalism
- carte
- carte nouă
- cartea Instituția
- carti
- carti fundamentale
- carul cu boi
- Catalina Stildescriitor
- catedrale
- cărți
- cenzură
- chestii
- China comunistă
- chinezii
- cianură
- Ciotloș
- Claudiu
- coperta.
- Copiii paznicilor de elefanți
- Copilăria lui Isus
- Cotroceni
- Creta
- Cristina Nemerovschi
- cronica
- cronica literară
- cronică
- cultură
- cutremur
- Danemarca
- De Sade
- Denisa Comănescu
- deontologie
- Diana Daniela Macovei
- din cotidian
- Dostoievski
- dreapta
- drog
- editura Pastel
- egophobia
- elefant
- Emanuela Istrate
- Evgheni Vodolazkin
- Felix Nicolau
- Femeia de porțelan
- femeie decapitata
- film
- fluturele-curcan
- Franzen
- Gabriel Liiceanu
- Gabriela Gavril
- Gaudeamus
- Gonçalo M. Tavares
- Haruki Murakami
- Herg Benet
- hipsteri
- home
- Ierusalim.
- impresii de lectură
- Institutia
- Instituția
- interviu
- Invaziile inimii
- Ioan Suciu
- Iohannis
- J.M. Coetzee
- J.M.Coetzee
- James Meek
- Janos Kadar
- Karth
- Kazantzakis
- lansare
- Laur
- librarii
- Liiceanu
- Lucian Boia
- lucrări
- Marius Gabor
- Megalo Kastro
- Middlesex
- Mihai Iovănel
- Mo Yan
- moderator
- Moise
- Momaia
- Momâia
- momente
- nou volum
- nouă carte
- obsesia
- om liber
- Omul de fier
- Patapievici
- Paul Cernat
- PDL
- pensiile
- Peter Høeg
- Pleșu
- pornografică
- povestire
- R2-D2
- Radu Aldulescu
- Radu Banciu
- recenzie
- reflecţii
- Robert Turcescu
- roman
- roman puternic
- Rusia
- salariile
- Sarah Winman
- schițe umoristice
- Semne Bune
- Sibiu
- Simona Sora
- stânga
- Teodora Dumitru
- Tracus Arte
- Traian Băsescu
- trecutul comunist
- trompeta partid
- Tsukuru Tazaki
- Țara vinului
- umorul
- Valea Prahovei
- valoarea
- Vânătoare de roboți
- vikingi
- Yōko Ogawa
- zăpada
- zece cărți

Despre mine
joi, 24 februarie 2011

Nu avea timp să guste din plăcerea sa cea mai mare, să se plimbe cu micul său iaht. Dădu un telefon unui prieten şi-i spuse că-i vinde barca. Obţinu o sumă importantă şi îi spuse amicului să i-o trimită în localitatea în care se afla, dar mai înainte să-i plătească toate facturile şi să-i dea nevestei o parte din bani. Nevestei lui Vatanen, evident. « Şi ce ai să faci, unde te duci ? » îl întrebă prietenul. « Nu ştiu ! » îi răspunse Vatanen. Totul se petrecea în Finlanda şi era o iarnă splendidă. Cam aşa ca la noi, dar mai... finlandeză.
Ţinându-şi iepurele în braţe ca pe o pisică, Vatanen luă un autobuz şi coborî într-o localitate oarecare. Regretă imediat fiindcă afară era ploaie şi frig. Nevăzând niciun hotel se-ndreptă spre prima casă din calea lui. Îi deschise o femeie care îl privi uimită văzându-l ţinând în braţe un iepure ca pe un copilaş. Vatanen ceru adăpost pentru noapte şi ceva mâncare. « Plătesc ! » spuse el. Soţul femeii dădu telefon la poliţie şi curând îşi făcu apariţia un echipaj. Jurnalistul fu arestat pentru vagabondaj. « Dar de ce-mi arestaţi şi iepurele ?». Chiar aşa.
Poliţiştii căutară încadrarea juridică. Aveai voie să ai iepure ca animal de companie ? E adevărat că există bogătaşi excentrici cu fel de fel de animale : unii au pantere, alţii tigri, alţii pitoni etc., dar de iepuri nu auziseră. Şi p-ormă ăia sunt plini de bani şi trăiesc în palate, dar un vagabond avea voie să aibă un iepure pe care să-l iubească ? Poliţiştii rămaseră de-a dreptul năuci. De ce să iubeşti un iepure ? Nu poţi să-l arunci dracului ? Sau mai bine să-l mănânci. Cineva se oferi să-i taie animalul. Vatanen nici nu vru să audă. Făcu un scandal monstruos şi spuse că are destui bani. Poliţiştii găsiseră la el o sumă importantă, rezultată din vânzarea bărcii lui.
Până la urmă Vatanen şi iepurele scăpară de poliţişti şi plecară mai departe. Mai departe, dar încotro ? Vatanen se angajă în diferite munci fizice. Uneori primea numai adăpost şi mâncare. Obişnuit toată viaţa cu o muncă de birou, se adaptă totuşi foarte uşor eforturilor fizice, umilinţelor şi presiunilor psihice. Oamenii îl hăituiau şi-l considerau dus cu pluta. Motivul principal era micuţul animal alb. Oricine îl vedea cu iepurele în braţe îl considera nebun. Ajungând în Laponia jurnalistul se angajă la paza şi îngrijirea unei păduri. Avea adăpost într-o micuţă cabană din lemn unde trăia împreună cu iepurele său. Cu toate că viaţa era aspră suporta totul cu un fel de mulţumire.
Pănă într-o zi sau mai bine zis într-o noapte când îi atacă un urs uriaş. Le forţă fereastra cabanei şi ajunse la masa lor mâncăndu-le toate alimentele. Apoi ursul îi zări şi pe ei, adică pe Vatanen şi pe iepuraş. Începu o luptă teribilă şi Vatanen se alese cu o rană urâtă, dar scăpă pănă la urmă de fiorosul animal. Apoi « discută » cu iepurele şi se hotărî să împuşte ursul (ceea ce era interzis de lege). Dar iepurele păru a aproba hotărârea lui şi porniră în urmărirea bestiei. Lupta lui Vatanen cu ursul îmi aminti de întâmplarea povestită de Hemingway în « Bătrânul şi marea ».
Romanul este scris într-un stil foarte atractiv şi se citeşte dintr-o răsuflare. Autorul nu se opreşte pentru consideraţii privind alienarea omului modern. Morala naraţiunii se desprinde din filmul întâmplărilor. Scrisul lui Arto Paasilinna are un farmec deosebit. Mai am o carte de acelaşi autor pe care nu ştiu de ce am tot ocolit-o. Se numeşte Morarul care urla la lună. Abia aştept s-o citesc.
Etichete:
carti
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Foarte interesant. Un roman-fabulă despre supravegherea şi uniformizarea în care trăim. Frumoase titluri pune tipul ăsta cărţilor sale.
eva:
Este si un elogiu adus traiului in natura.
Evident,.... aşa-i cum zici! Şi cine-i mai ,,de-a ierbii'' ca mine în blogosferă? Aud?( By the way, adooor să grădinăresc. Admit, cu mănuşi. Anul ăsta voi sădi trei tufe de roşii-cireşe. Le pozez, să vezi numai. :)
Şi mai vreau să spun că, într-adevăr, scandinavii, au o mentalitate foarte apropiată de cele naturale.
eva:
tu pui mana pe natura cu manusi ?! pai finlandezii fac baie goi pusca in apa rece (este un episod si in carte)
Mda, iar începem, hihihi...Cu tine, toate drumurile duc la...., la, ...la...Roma, evident!
Şi ce bine le stă sfârcurilor,.... ăăăă,....bobocilor de roze( voiam să spun) în apă rece.
eva :
Mi-ar placea si mie sa gradinaresc putin. (De fapt, nu chiar putin !). Dar fara manusi.
Concentrează-te!:) Nu poţi aborda trandafirii, în grădinărit, decât cu riscuri majore.:) Eşti rezistent la durere să-nţelegem!?
eva:
pot aborda boboceii, cu grija !
nu mi-a luat bine adresa:(
Da, chiar că fac baie goi. Este şi foarte vitalizant, dacă eşti obişnuit. Şi fac baie inclusiv iarna în condiţii naturale, la temperatura de afară.
Legat de carte, sună frumos, dar păcat că în ziua de astăzi nu se poate aplica la propriu. Rămâne să fii liber interior şi să speculezi la maxim fiecare moment natural pe care ţi-l oferă viaţa asta robotizantă...
Lotus:
Da, sa fii liber in interior. Dar important este sa fii si in exterior. Nu mai vad jurnalisti liberi. Toti sunt mercenari. Culmea este ca si netul, imperiul libertatii absolute, devine teren de manifestare a unor opinii platite.
Din punctul meu de vedere nu este greşit să scrii un articol plătit în care să faci de ex reclamă unui produs. Dar să pui acel cerculeţ cu P de la publicitate, sau dacă nu, analiza ta asupra acelui produs să fie obiectivă. Însă este greşit ca în numele banilor să te cobori până la a deforma adevărul în cel mai abject mod. Şi îţi dai seama că dacă ăştia mai mici fac astfel... publicaţiile de mare tiraj sau televiziunile, care au atîţia spectatori... sunt uşă de biserică. Evident.
One more issue is really that video gaming became one of the all-time most significant forms of excitement for people of every age group. Kids play video games, and adults do, too. The particular XBox 360 is among the favorite video games systems for those who love to have hundreds of video games available to them, in addition to who like to experiment with live with other people all over the world. Thanks for sharing your thinking in Anul iepurelui – de Arto Paasilinna.
Trimiteți un comentariu