roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 24 februarie 2011
În ce măsură poţi să fii liber în lumea asta plină de obligaţii ?  Doar aşa pe perioade limitate de timp, în concediu. Laşi totul baltă şi te duci la baltă, la pescuit. Jurnalistul Vatanen loveşte cu maşina pe şosea un iepure. Micuţul animal alb scapă cu viaţă şi jurnalistul îi îngrijeşte rănile. Aflându-se departe de casă şi aproape de pădure, Vatanen porneşte pe jos pe şosea cu iepurele în braţe,  gândindu-se cu amărăciune la viaţa sa apăsătoare. O hăituială perpetuă după subiecte jurnalistice, certurile cu nevastă-sa.

 

Nu avea timp să guste din plăcerea sa cea mai mare, să se plimbe cu micul său iaht. Dădu un telefon unui prieten şi-i spuse că-i vinde barca. Obţinu o sumă importantă şi îi spuse amicului să i-o trimită în localitatea în care se afla, dar mai înainte să-i plătească toate facturile şi să-i dea nevestei o parte din bani. Nevestei lui Vatanen, evident. « Şi ce ai să faci, unde te duci ? » îl întrebă prietenul. « Nu ştiu ! » îi răspunse Vatanen. Totul se petrecea în Finlanda şi era o iarnă splendidă. Cam aşa ca la noi, dar mai... finlandeză.

 

Ţinându-şi iepurele în braţe ca pe o pisică, Vatanen luă un autobuz şi coborî într-o localitate oarecare. Regretă imediat fiindcă afară era ploaie şi frig. Nevăzând niciun hotel se-ndreptă spre prima casă din calea lui. Îi deschise o femeie care îl privi uimită văzându-l ţinând în braţe un iepure ca pe un copilaş. Vatanen ceru adăpost pentru noapte şi ceva mâncare. « Plătesc ! » spuse el. Soţul femeii dădu telefon la poliţie şi curând îşi făcu apariţia un echipaj. Jurnalistul fu arestat pentru vagabondaj. « Dar de ce-mi arestaţi şi iepurele ?». Chiar aşa.

 

Poliţiştii căutară încadrarea juridică. Aveai voie să ai iepure ca animal de companie ? E adevărat că există bogătaşi excentrici cu fel de fel de animale : unii au pantere, alţii tigri, alţii pitoni etc., dar de iepuri nu auziseră. Şi p-ormă ăia sunt plini de bani şi trăiesc în palate, dar un vagabond avea voie să aibă un iepure pe care să-l iubească ? Poliţiştii rămaseră de-a dreptul năuci. De ce să iubeşti un iepure ? Nu poţi să-l arunci dracului ? Sau mai bine să-l mănânci. Cineva se oferi să-i taie animalul. Vatanen nici nu vru să audă. Făcu un scandal monstruos şi spuse că are destui bani. Poliţiştii găsiseră la el o sumă importantă, rezultată din vânzarea bărcii lui.

 

Până la urmă Vatanen şi iepurele scăpară de poliţişti şi plecară mai departe. Mai departe, dar încotro ? Vatanen se angajă în diferite munci fizice. Uneori primea numai adăpost şi mâncare. Obişnuit toată viaţa cu o muncă de birou, se adaptă totuşi foarte uşor eforturilor fizice, umilinţelor şi presiunilor psihice. Oamenii îl hăituiau şi-l considerau dus cu pluta. Motivul principal era micuţul animal alb. Oricine îl vedea cu iepurele în braţe îl considera nebun. Ajungând în Laponia jurnalistul se angajă la paza şi îngrijirea unei păduri. Avea adăpost într-o micuţă cabană din lemn unde trăia împreună cu iepurele său. Cu toate că viaţa era aspră suporta totul cu un fel de mulţumire.

 

Pănă într-o zi sau mai bine zis într-o noapte când îi atacă un urs uriaş. Le forţă fereastra cabanei şi ajunse la masa lor mâncăndu-le toate alimentele. Apoi ursul îi zări şi pe ei, adică pe Vatanen şi pe iepuraş. Începu o luptă teribilă şi Vatanen se alese cu o rană urâtă, dar scăpă pănă la urmă de fiorosul animal. Apoi « discută » cu iepurele şi se hotărî să împuşte ursul (ceea ce era interzis de lege). Dar iepurele păru a aproba hotărârea lui şi porniră în urmărirea bestiei. Lupta lui Vatanen cu ursul îmi aminti de întâmplarea povestită de Hemingway în « Bătrânul şi marea ».

 

Romanul este scris într-un stil foarte atractiv şi se citeşte dintr-o răsuflare. Autorul nu se opreşte pentru consideraţii privind alienarea omului modern. Morala naraţiunii se desprinde din filmul întâmplărilor. Scrisul lui Arto Paasilinna are un farmec deosebit. Mai am o carte de acelaşi autor pe care nu ştiu de ce am tot ocolit-o. Se numeşte  Morarul care urla la lună. Abia aştept s-o citesc.

13 comentarii:

eva spunea...

Foarte interesant. Un roman-fabulă despre supravegherea şi uniformizarea în care trăim. Frumoase titluri pune tipul ăsta cărţilor sale.

isuciu spunea...

eva:

Este si un elogiu adus traiului in natura.

eva spunea...

Evident,.... aşa-i cum zici! Şi cine-i mai ,,de-a ierbii'' ca mine în blogosferă? Aud?( By the way, adooor să grădinăresc. Admit, cu mănuşi. Anul ăsta voi sădi trei tufe de roşii-cireşe. Le pozez, să vezi numai. :)

Şi mai vreau să spun că, într-adevăr, scandinavii, au o mentalitate foarte apropiată de cele naturale.

isuciu spunea...

eva:

tu pui mana pe natura cu manusi ?! pai finlandezii fac baie goi pusca in apa rece (este un episod si in carte)

eva spunea...

Mda, iar începem, hihihi...Cu tine, toate drumurile duc la...., la, ...la...Roma, evident!

Şi ce bine le stă sfârcurilor,.... ăăăă,....bobocilor de roze( voiam să spun) în apă rece.

isuciu spunea...

eva :
Mi-ar placea si mie sa gradinaresc putin. (De fapt, nu chiar putin !). Dar fara manusi.

eva spunea...

Concentrează-te!:) Nu poţi aborda trandafirii, în grădinărit, decât cu riscuri majore.:) Eşti rezistent la durere să-nţelegem!?

isuciu spunea...

eva:

pot aborda boboceii, cu grija !

Karina spunea...

nu mi-a luat bine adresa:(

Lotus spunea...

Da, chiar că fac baie goi. Este şi foarte vitalizant, dacă eşti obişnuit. Şi fac baie inclusiv iarna în condiţii naturale, la temperatura de afară.

Legat de carte, sună frumos, dar păcat că în ziua de astăzi nu se poate aplica la propriu. Rămâne să fii liber interior şi să speculezi la maxim fiecare moment natural pe care ţi-l oferă viaţa asta robotizantă...

isuciu spunea...

Lotus:

Da, sa fii liber in interior. Dar important este sa fii si in exterior. Nu mai vad jurnalisti liberi. Toti sunt mercenari. Culmea este ca si netul, imperiul libertatii absolute, devine teren de manifestare a unor opinii platite.

Lotus spunea...

Din punctul meu de vedere nu este greşit să scrii un articol plătit în care să faci de ex reclamă unui produs. Dar să pui acel cerculeţ cu P de la publicitate, sau dacă nu, analiza ta asupra acelui produs să fie obiectivă. Însă este greşit ca în numele banilor să te cobori până la a deforma adevărul în cel mai abject mod. Şi îţi dai seama că dacă ăştia mai mici fac astfel... publicaţiile de mare tiraj sau televiziunile, care au atîţia spectatori... sunt uşă de biserică. Evident.

Jocuri spunea...

One more issue is really that video gaming became one of the all-time most significant forms of excitement for people of every age group. Kids play video games, and adults do, too. The particular XBox 360 is among the favorite video games systems for those who love to have hundreds of video games available to them, in addition to who like to experiment with live with other people all over the world. Thanks for sharing your thinking in Anul iepurelui – de Arto Paasilinna.