roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 1 martie 2011
În Cursuri de literatură Vladimir Nabokov ne argumentează de ce trebuie să recitim. Cartea se citeşte rând cu rând, pagină cu pagină. Nu există o imagine de amsamblu a conţinutului carţii decât la sfârşit. Dar atunci ne desprindem de lectură. Să ne gândim la un tablou; acesta ne apare de la început în faţa ochilor în întregime. Mesajul ni se transmite integral şi putem să ne delectăm examinând cu atenţie câte un detaliu.

 

Numai la o recitire a unei cărţi puteam obţine acelaşi rezultat. Mie mi s-a întâmplat acest lucru la recitirea Jocului cu mărgele de sticlă de Hermann Hesse. Textele lui Nabokov despre mari realizări literare sunt tot ceea ce am citit eu mai bun în materie de critică literară.

 

Analizând capodopera Casa umbrelor de Dickens  Nabokov a observat un aspect care ar putea arunca în aer teoria potrivit căreia nu ar exista progres în artă. În carte există un copil deosebit de urgisit de viaţă, Jo. Copilul este bolnav şi urmează să moară. Preotul care îl asistă îl întreabă cum îl cheamă. „Jo”, răspunse copilul – aproape adolescent - care nici nu ştia că oamenii mai au şi al doilea nume. N-avea părinţi sau nu ştia nimic de ei. Crescuse singur. „Jo, ai să treci dincolo” „ Unde?” întrebă el. „Spuneţi rugăciunea ! ” „Nu ştiu!” „Atunci spune după mine: Tatăl nostru…” Jo repetă cuvintele spuse de preot după care se stinse.

 

Nabokov subliniază că nicio epopee de Homer şi nicio altă operă literară n-au redat până la Dickens sentimentul de milă. Gradul de umanitate al paginilor lui Dickens este neegalat. Nu este tristeţe, nu este amărăciune. Este ceva mult mai adânc, o profundă înţelegere a unui destin uman şi o contopire cu tragicul situaţiei. Nu poţi să plângi, dar ţi se pune un nod în gât.

 

V.N. mai vorbeşte de câteva cărţi, de Swann al lui Proust, de Doctor Jekyll şi Mister Hyde de R.L. Stevenson, de Ulise de James Joyce etc. Toate îţi fac o poftă teribilă de citit şi o dorinţă de a avea la îndemână cărţile despre care a scris.

 

 

14 comentarii:

alex spunea...

si cred ca mai infirma o teorie cartea asta: scriitorii mari nu pot face critica/nu pot interpreta critic.
p.s. interesant mi se pare si citatul de pe coperta a IV-a

isuciu spunea...

alex:

Sigur. Tocmai marii scriitori pot face o critica exceptionala.

Liviu Drugă spunea...

Anul asta mi-am propus 2 chestii: 1) sa vad cat mai putin filme noi 2) sa (re-) citesc cat mai multe carti vechi. La capatul primelor 2 luni, m-am tinut doar de prima :)

Serban Tomsa spunea...

Invidiez amical pe oricine deschide o carte semnată de Nabokov. Observațiile pe care le fac cei mai importanți scriitori despre confrații lor sunt fundamentale. Trăim senzația reconfortantă că ne aflăm în miezul marii literaturi...

isuciu spunea...

Liviu Drugă :

Este foarte bine daca ai realiza acest lucru. Dar intotdeauna actualitatea vine peste tine. Divagatie : seful vamii Bucuresti, demisionat dupa o zi de activitate, a declarat la televizor ca el are mai multe masteruri. Un fel de succesuri! :)

isuciu spunea...

Serban Tomsa :

Eu as spune ca scriitorii sunt cei mai buni critici. Iar Nabokov avea un har deosebit de a vorbi despre capodoperele universale.

Lotus spunea...

Este şi normal să fie aşa. Un critic s-ar putea să aibă miez sau să fie doar ambalajul de el, în timp ce un scriitor va ştii întotdeauna despre ce vorbeşte pentru că el cu asta se ocupă, cu scrisul. Acest lucru este valabil şi în alte domenii, doar că acolo cei care profesează s-ar putea să aibă carenţe în exprimare şi atunci este nevoie de critici, comentatori etc. Însă în domeniul literaturii scriitorii pot să se exprime fluent.

În ce priveşte recitirea, aşa este, în special dacă opera este profundă sau plină de simboluri. Atunci, e posibil ca la fiecare recitire, nu numai să trăieşti din nou emoţia respectivă, dar să descoperi noi şi noi sensuri care iniţial ţi-au scăpat.

isuciu spunea...

Lotus:

Desigur!

lolablau spunea...

Incepeti asa:"În Cursuri de literatură Vladimir Nabokov ne argumentează de ce trebuie să recitim. " De ce m-ar interesa argumentatia lui nabokov? Insusi acest "de ce TREBUIE " sa citim e superficial. superficiala mi se pare si recenzia dvs. cartile se recomanda ele insele, nu le recomanda alti scriitori.
@ alex
ba da, un scriitor poate fi un critic bun( si nu ma refer la g calinescu, lovinescu, ibraileanu) si un critic poate scrie bine beletristica, eseistica. soviany e apreciat. cartarescu "in cercul vostru stramt". de la platon si aristot care erau 'critici', filosofi, si bagau si literatura. schiller, goethe, baudelaire, poe, wilde, mallarme si altii au cochetat cu critica. tzara si breton cu suprarealismul. iar nietzche cu 'nasterea tragediei...' a fost mai literar ca papa.:P

Lotus spunea...

Recenzia este ca un sărut. Nu este chiar ceea ce vrei tu de la o fată, dar îţi poate trezi apetitul şi îţi poate da o idee cam cât de bine se pricepe tipa... :))

lolablau spunea...

@ lotus=campion la banalitati?

Lotus spunea...

Nu, campion la nopţi erotice de vis pentru fete dezinhibate, dar asta e ceva personal... :) Sau mă rog, pentru mine sexul nu este o banalitate. :))))))))

isuciu spunea...

Nabokov spune despre re-citire nu despre citire. Nu e tot aia.

isuciu spunea...

lola:

Nabokov analizeaza, nu impune si nici nu recomanda. Cine vrea sa deguste din bunatatile expuse de el, o poate face. Cine nu, nu.