roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 10 martie 2011
Proaspăt sosit din America în Bucureşti,  în anul  2000,  tânărul Marius epatează prin posesia unui Chevrolet Corvette roşu. El schimbă nişte dolari la un tip tuciuriu cu ceafa groasă (care îl păcăleşte serios la bani ) şi se duce la Ministerul Agriculturii pentru a încheia o afacere. Urma să livreze calculatoare pentru minister de la firma din S.U.A la care lucra. Secretarul de stat îi spuse că se poate să treacă în contract un preţ mai mare că doar plăteşte statul român. Şi-i făcu cu ochiul.

 

Ceea ce l-a  frapat  pe Marius care nu mai pusese piciorul  în România de ani de zile (plecase în 1991) a fost faptul că demnitarul arăta exact ca valutistul, adică aceeaşi figură bovină, umflată şi negricioasă, aceeaşi ceafă groasă. Doar că era îmbrăcat elegant.

 

În 1986 Marius împreună cu Leo şi Cristina încercaseră să forţeze frontiera şi să treacă în Jugoslavia. Grănicerii îi prind şi-i distrug în bătaie. Pe Cristina o violează.

În 1991 toţi trei pleacă în America. Mai aveau un prieten, pe  Paul, pe care nu l-au mai chemat la ei (aşa cum îi promiseseră).

 

La Los Angeles cei trei amici îşi găsesc fiecare serviciu. Leo este bodyguard, Cristina vrea să se facă actriţă, iar Marius ajunge prima dată la un service şi apoi vânzător de calculatoare. Din punct de vedere material fiecare este realizat. Noii prieteni americani nu pot înţelege că în România erau numai două ore de televizor şi se stătea la coadă la tacâmuri de pui. Dar de ce vine Marius în România după ani de zile ?

 

Romanul începe cu sosirea lui Marius în satul Iacobenii de Jos din Moldova, loc în care trăia grănicerul Marcel care-i prinsese pe cei trei prieteni fugari în Oraviţa şi-i torturaseră. Marcel nu păţise nimic pentru ceea ce făcuse; grănicerii aveau ordin ATUNCI să-i împuşte pe cei ce voiau să fugă din ţară. Iar dacă-i prindeau puteau să le facă absolut ceea ce voiau cu prizonierii. Un Chevrolet Corvette într-un sat sărăcăcios era o prezenţă uluitoare în anul 2000. Când ei nu mai erau copii.

 

Mai mult de jumătate de carte persistă pe impactul pe care l-a avut evenimentul de maximă umilire de la pichetul de grăniceri asupra unor adolescenţi. De aceea momentul în care Marius îl calcă în picioare pe fostul grănicer care-i chinuiseră dă cititorului o satisfacţie imensă. Plăcerea răzbunării este deplină, deşi ea cade oarecum în gol după atâţia ani şi schimbări sociale. Marcel era acum un amărât de beţiv.

 

Un personaj fascinant, scos parcă din „Maestrul şi Margareta”, este Dunkelmann. Un american dispunând de sume imense de bani. Vorbeşte la perfecţie româneşte şi hotârăşte destinul unor oameni. El a pus ochii pe Paul, cel uitat în România, şi-i oferă 500 de dolari pe lună ca să nu se mai ducă la serviciu şi să scrie o carte. Dunkelmann îi promite că va fi tradus pentru America şi publicat acolo. Ceea ce se şi întâmplă. Se poate face uşor o analogie între Dunkelmann şi Silviu Lupescu. Aici ar fi multe de spus, dar n-am timp.

 

Cartea lui Radu Pavel Gheo a fost o revelaţie pentru mine. N-am întâlnit absolut

niciun scriitor român care să ştie să construiască aşa de bine. Este un mare povestitor. Asemeni lui Cehov,  din câteva rânduri creează atât un personaj nou cât şi o situaţie cu o anume semnificaţie. Şi toate aceste personaje, o mulţime, deşi au traiectoria lor proprie se încadrează foarte bine în povestea centrală care curge ca un fluviu cu apele umflate ce iau cu ele tot ce întâlnesc în cale. Titlul este foarte bine ales. Nostalgia după copilărie şi paradoxul conform căruia pe măsură ce visele de adult se împlinesc nostalgia creşte.

 

Singurul aspect ciudat al acestei cărţi este că ea ar fi fost publicabilă şi pe vremea lui Ceauşescu (ameliorând puţin întâmplarea de la pichetul grăniceresc). Rezultă din paginile scrise de Radu Pavel Gheo că nu e bine să te duci în America. Acolo pericolul drogurilor, al prostituţiei şi violenţei este un flagel de neevitat.

 

 

5 comentarii:

eva spunea...

Da?:) Am tot amânat-o, şi pe asta, dar dacă zici tu că-i o revelaţie... ,,Am să verific'' şi în cam două săptămâni îţi dau replica sau ...aprobarea. E momentul să ne comparăm lecturile,,la sânge''( a propos, ce grupă samgvină ai?).....hihihi....

eva spunea...

...sangvină...

isuciu spunea...

eva:

cartea este foarte buna si are un ritm cinematografic. rar gasesti un roman romanesc pe care sa-l citesti cu pasiune, zic eu. se vede ca autorul a trait un timp in America. nu prea inteleg de ce s-a intors. eu am A2.

Marin Anton spunea...

Şi eu am auzit numai lucruri bune despre romanul dlui Gheo, şi încă de la cineva care chiar ştie ce spune. (Nu că aş desconsidera aprecierile dumnevoastră.) În rest, aş zice că mai sunt niscaiva romane româneşti - contemporane! - pe care să le citeşti cu pasiune. Ce-i drept, din păcate nu prea multe. Să sperăm că lumea cititorilor o să le afle, iar scriitorii or să scrie din ce înce mai multe.

isuciu spunea...

Marin Anton :

Pentru mine aceasta carte este o surpriza. Dar nu sunt optimist cu privire la viitorul literaturii romane.