povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 30 mai 2011
Titlul trimite imediat la Metamorfoza lui Franz Kafka. Un tânăr universitar numit Dan C. Mihăilescu se transformă în gândac. Dar asemănarea cu nuvela lui Kafka se opreşte aici. Gândacul lui Marin Anton este foarte activ şi revoluţionar, nu rămâne închis în camera lui. El pleacă din locuinţa sa şi se duce la serviciu. Se fâţâie  printre profesori, secretare şi portari, fără ca nimeni să-l vadă.

 

Gândacul Dan C. Mihăilescu este un bun observator de caractere şi obiceiuri şi cunoaşte foarte bine argoul celor care lucrează în subsoluri cât şi al celor cu funcţii importante  din Universitate. Portarii fură de la stat şi unii de la alţii, personalul de întreţinere chiuleşte pe rupte, toată lumea ciupeşte câte ceva de la instituţie.

 

Gândacul face o radiografie necruţătoare tuturor personajelor din Universitate, negăsind la nici un nivel social vreun exemplar corect şi cinstit. Parvenitismul, prostul gust, vanitatea şi prostia sunt scoase în evidenţă cu un umor irezistibil. Deseori am râs în hohote.

 

Nea Vasile, unul dintre portarii care se grăbise să ascundă nişte insecticid pentru a-l vinde (înlocuind partea furată cu apă), se loveşte foarte rău la nas. Iată un fragment din discuţia de la spital :

« Aşa…Matale ce păţişi, bre ? Ţi-a sărit godinu-n faţă, este ? », îl luă la rând şi pe nea Vasile.

« O uşă, domnu doctor, m-a izbit chiar la cocoaşa nasului şi mă doare acu şi ochii dân cap, zise cu glas pierit portarul.

« O uşă, zici ? Mă, da greu pumn a avut uşa aia ! Te dor şi ochii din cap , ă ? »

« Da, domnu’ doctor. »

« Păi, ce-ai fi vrut să te doară ? Ochii de la ciorap ? »

....................................................................................................................................

« Mişto. Lenuţo cheamă-l pe Grigore cu un scaun să-l ducă la doctorul Gherasim, la ORL, da rapid, m-auzi ?

.......................................................................................................................................

Medicul (Gherasim) ...lansă interogaţia :

« Dumneata ? »

Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare :

« Io sunt Vasile, Mirică Vasile. »

ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliţie în priviri :

« Bond.James Bond. »

Nea Vasile dădu noroc şi se holbă amuţit de uimire.

........................................................................................................................................

« Domnule Mirică, îmi pare rău, dar o să trebuiască să te operăm »

« Când ? » făcu speriat nea Vasile.

« Chiar acum  »

« Păi, păi ... nu prea sunt pregătit... »…«Adică... ştiţi dumneavoastră…n-am material la mine, mă iertaţi ! »

 

«Ce material , domnule ? Ce, aici e croitorie ? »

« Nu că-i croitorie, da aşa trebuie. Şi io nu prea am bănuţi la mine »... « Să zicem că aş face rost dă două milioane... »

 

Episodul în care este vorba de escrocheria administratorului Universităţii este de o savoare deosebită. De fapt, toată cartea este foarte palpitantă, plină de întâmplări.

Toate personajele sunt negative. Autorul nu le priveşte cu niciun dram de înţelegere. Nu vă mai spun ce face gândacul şi ce se-ntâmplă pănă la urmă.

 

Se vede că Anton Marin scrie cu uşurinţă şi plăcere. Având în vedere lumina pe care o aruncă asupra concetăţenilor noştri, aş spune că este cam sadic.

Un aspect care mi s-a părut cam distonant este acela că morala pe care o face autorul este prea apăsată. După o viziune realistă şi caustică asupra moravurilor din societatea actuală, rezolvarea unor probleme pare puţin cam nefirească, ca să nu zic altfel.

Dar un aşa umor nu am întâlnit de la Teodor Mazilu.

8 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

de acord cu tot ce ai scris despre carte, mai putin "rezolvarea putin cam nefireasca". Felul, natural, in care Anton aduce fantasticul, "basmul" in carte mi-a placut cel mai mult. O interpretare a acelei solutii propuse pentru lumea jalnica si decazuta a Romaniei contemporane poate fi si ca numai in acest fel pot re-intra lucrurile pe fagasul lor normal, ca "justitia" numai de acolo poate veni.

Este o carte pe care o recomand tuturor celor care vor sa aiba parte de o lectura interesanta, relaxanta si cu nerv scrisa.

Marin Anton spunea...

Mulţumesc pentru bunele dumneavoastră aprecieri şi mă bucur că "Eu, gândacul" v-a plăcut.

isuciu spunea...

Anton Marin:

Draga autorule,
Iti multumesc pentru aceasta interventie care face cat un autograf ! :)

isuciu spunea...

Liviu Druga:

Spui :"O interpretare a acelei solutii propuse pentru lumea jalnica si decazuta a Romaniei contemporane poate fi si ca numai in acest fel pot re-intra lucrurile pe fagasul lor normal, ca “justitia” numai de acolo poate veni." Da, dar in timp ce fantasticul include in esenta sa realitatea, solutia propusa nu poate ramane decat in fictiune.

Liviu Drugă spunea...

isuciu: asta si voiam sa spun, ca sugereaza ca nu PREA exista solutii in realitate. Ele sunt atat de departe, astfel ca viziunea propusa este nu doar critica si si categorica, extrema.

isuciu spunea...

Liviu Drugă:

Da, asa da!

Serban Tomsa spunea...

Anton Marin este un prozator foarte înzestrat, de o oralitate reconfortantă, cu urechea fină și cu mult umor. Despre el se va vorbi din ce în ce mai mult și mai frumos. Nu pot decât să mă bucur. :)

isuciu spunea...

Serban Tomsa:


"oralitate reconfortantă, cu urechea fină și cu mult umor".total de acord ! =D>