povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 7 iulie 2011
Cred că talentul cel mai mare al lui Michel Houellebecq nu este cel de romancier, ci acela de a şoca. Povestea pictorului Jed Martin din Harta şi teritoriul  poate semăna cu una din istoriile lui Balzac. Dar mai e ceva esenţial.

 

Pictorul Jed a găsit o reţetă foarte ingenioasă pentru a-şi asigura atracţia către tablourile sale; el nu picta ţărăncuţe ca Grigorescu, ci mari afacerişti în timpul unor negocieri sau decizii importante. Nicio ţărăncuţă nu ar avea bani să-şi cumpere un tablou de mare valoare, dar Bill Gates avea (are) în mod sigur.

 

Cartea lui Houellebecq ar putea aduce a roman balzacian în care s-ar introduce o relatare insolită : imaginea unei crime atroce şi inexplicabile, unde capul victimei este decupat cu acurateţe şi depus pe un fotoliu iar capul câinelui victimei tăiat şi aşezat în preajma fostului stăpân.

 

Romanul ne arată preocupările eroului principal legate de pasiunile pentru fotografie şi pictură, ne descifrează formarea sa, ne spune despre locurile în care a trăit şi a studiat, despre familia sa şi apasă pe destinul tragic al tatălui său. Ne dezvăluie iubirea sa pentru o frumoasă femeie de origine slavă.

 

Dacă la Balzac romanele aveau teme precum tatăl avar care se sacrifică pentru fetele sale în Moş Goriot, suferinţele curtezanelor în Strălucirea şi suferinţele curtezanelor etc, se poate spune că Harta şi teritoriul are ca subiect dezumanizarea societăţii datorită consumismul, tratarea operelor de artă ca pe nişte simple valori comerciale.

 

Houellebecq  ştie să folosească pasajul de scriere poliţistă nu numai pentru a trezi şi mări atenţia cititorului, dar mai ales pentru a-şi explica părerea despre societatea actuală. Romanul poliţist este un gen minor. Performanţa lui Houellebecq  constă din folosirea unor tehnici aparţinând  literaturii „de margine” pentru a transmite nişte percepţii profunde. A face acest lucru ţine de stil; nu este la îndemâna oricui, fiindcă altfel mulţi autori de romane poliţiste ar reuşi să trateze şi probleme fundamentale ale societăţii.

 

Cartea mai induce multă melancolie: Houellebecq priveşte existenţa umană cu o mare tristeţe.

4 comentarii:

eva spunea...

Aşa deci. Dar oare gustul estetic şi narcisiac ce-i şopteşte unui mare magnat? Să aleagă un tablou,,făcut de mână'' sau un poster pixelic, fain retuşat?

isuciu spunea...

eva:

un magnat are instinctul de a asculta si vocea criticii. el vrea un portret, o imortalizare a persoanei sale, dar se asigura ca este vorba de o pictura valoroasa si din punct de vedere artistic.

Lotus spunea...

probabil e plină lumea de magnaţi care au tablouri rare. oare câţi dintre ei rezonează cu ele?

isuciu spunea...

Lotus:

Nici vorba !