povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 24 mai 2012
Poţi să te cuibăreşti în proza lui Sorokin ca într-o şubă călduroasă pe timp de iarnă. Oricâte necazuri ai avea în viaţa de zi cu zi, îmbrăcat în şuba lui Sorokin, vei trăi cu încântare aventuri de poveste. Medicul de ţară Garin trebuie să ajungă într-un sat în care bântuie o molimă teribilă. Peripeţiile din drumul său sunt înspăimântătoare, dar nu pornesc din cauze excepţionale, ci din aspecte de rutină ale vieţii.

Elementul folosit de Sorokin pentru a ne băga frica în oase este dimensiunea. Ajungând la o moară, Garin obţine o de la nevasta morarului o partidă de sex într-un mod firesc, de parcă aceasta ar fi intrat în consumaţie. Morarul aruncă aluzii belicoase către medic, dar atitudinea lui cade în ridicol pentru că omul este un pitic de dimensiunea unei damigene. Stranie este senzaţia că acea piticanie era în stare de ceva rău; nu vorbea el degeaba. Norocul medicului, care îşi făcuse de cap cu nevasta morarului, a fost că bărbatul adormise din cauza băuturii.

Garin se deplasa prin viscol cu o „maşină” trasă de 21 de cai. Dar erau cai de mărimea unui pui de găină. Sau mai bine zis de „micimea”. Existau şi cai înalţi cât o clădire cu două etaje; aceştia trăgeau vagoane de tren.

Ideea piticilor şi uriaşilor nu e nouă. Aminteşte brutal de Călătoriile lui Gulliver de  Jonathan Swift. Dar la Sorokin oamenii de dimensiuni anormale nu au decât un rol decorativ.

Ceea ce impresionează la această carte este farmecul vieţii ruseşti pe timp de iarnă în cătunele uitate de lume, unde poţi gusta o baie fiebinte într-o cadă de aramă, unde poţi să bei vinuri delicioase, să te răsfeţi cu blinele şi dulceţuri parfumate, să dormi în paturi înalte cu perne umflate şi pufoase, să te hârjoneşti cu femei voluptoase.

Cred că Sorokin a rupt multe pagini din lucrările lui Gogol şi le-a lipit cu dezinvoltură în romanul său.
miercuri, 9 mai 2012
Este o carte foarte captivantă. Aventurile fraţilor Sisters (e ca şi cum ai spune “surorile Brothers” ) în perioada în care mulţi căutători de aur s-au îmbogăţit în America. Fraţii au norocul să dea peste un lichid miraculos care dizolvat în apă face vizibile grăunţele de aur de pe fundul albiei unui râu. Eli este un bărbat mai sensibil şi mai uman decât fratele său Charlie. Dar amândoi sunt nişte asasini. Aceasta nu-i face deosebiţi de oamenii printre care se mişcă.

Povestea este spusă de Eli. Fraţii sunt pistolari vestiţi. La un moment dat li se întinde o capcană într-un han. Patru gealaţi supăraţi îi încolţesc într-un colţ de grajd. Fraţii n-au pistoalele la îndemână. Sunt ca şi morţi. Un bărbos fioros se angajează să-l împuşte pe Charlie fiindcă e arogant şi nu e la fel de iute ca el. « Să vedem ! Numără frate-miu pănă la trei ! » zise Charlie luându-şi pistolul. « Unu » numără Eli şi-şi descărcă pistolul direct în capetele a doi dintre vrăjmaşi. Charlie îi aranjează pe ceilalţi doi.

Fraţii trec prin întâmplări sângeroase şi scapă de fiecare dată ca prin minune. Cartea este scrisă în aşa fel încât îţi dă impresia că te afli la cinematograf şi vezi un western. Autorul insistă cu sadism pe scenele violente. Este descris cu amănunte chinul calului lui Eli, căruia să i se scoate un ochi bolnav cu un cuţit, apoi animalul se infectează de la rană şi are suferinţe îngrozitoare. Naraţiunea este presărată de umor în ciuda nenumăratelor vicisitudini pe care le îndură personajele.

Nu am înţeles care este morala acestei poveşti. Eli este dezgustat să omoare oameni, dar continuă să o facă. Charlie este obosit de eforturile uriaşe care nu i-au adus beneficii, dar nu  renunţă să facă acelaşi lucru. Cred că autorul a mizat pe scrierea unui roman de aventuri care să nu aibă situaţii forţate. Un fel de western realist, fără happy end.
miercuri, 2 mai 2012
O călătorie spirituală de la Pindar – primul autor despre care se vorbeşte în carte, până la Samuel Beckett – ultimul pe listă. Iată ce spune Nicolae Balotă despre opera lui Pindar:”Asemenea templului grec, oda pindarică ne revelează ceva – prea adeseori uitat – despre artă ca laudă.Fireşte, orice loc consacrat este un loc în care se celebrează.  (...  ) Dar religia omului grec era prin excelenţă festivă. Zeii participă la sărbătoare. Iar în centrul sărbătorii, constituind-o ca atare, stă gestul festiv, lauda.”
Pagini interesante sunt dedicate operelor lui Euripide: Bacantele, Hecuba, Electra, Ifigenia în Taurida, Hipolit.
Este relevat mitul lui Cezar în clasicitatea latină: „Opus zeului coborât pe pământ, întrupat, al Orientului, Cezar este omul care se înalţă prin puterile sale la augusta demnitate a făpturii celeste”.
Sunt analizate Divina comedie a lui Dante, Paradisul Pierdut a lui Milton, Adevărul măştilor de Oscar Wilde, Triumful morţii de Gabriele D’Annunzio, Crematoriul din Viena de Goffredo Parise, Deşertul tătarilor de Dino Buzzati, Povestea unui poloboc de Jonathan Swift, Cântecele lui Kra de Ted Hughes, La nord de Boston de Robert Frost, Istoria unui roman de Thomas Wolf şi altele, ajungându-se pănă la Lumină de august şi Neînfrânţii de William Faulkner.
N-am mai citit o critică literară de o asemenea profunzime, luminată de strălucitoare observaţii, de la scrierile lui Vladimir Nabokov şi Harold Bloom.
Nicolae Balotă este un intelectual de anvergură, din stirpea lui Octavian Paler sau Alexandru Paleologu. Născut în 1925, Nicolae Balotă este absolvent de Litere şi Filosofie.Este arestat în 1948 şi a doua oară în 1956.În 1979 părăseşte ţara şi se stabileşte la Munchen. Apoi la Tour în Franţa până în 1990 când se întoarce în ţară.
În timp ce pe la televiziuni se răsfaţă tot felul de saltimbanci ca Toader Paleologu, Mircea Mihăieş sau Sever Voinescu (am numit numai câţiva !), pe un om ca Nicolae Balotă nu l-a văzut nimeni. Este păcat că îl ţinem ascuns, mai ales că vârsta lui este destul de înaintată.

Cu privire la colaborarea cu Securitatea:  este greu de judecat un om care a trecut prin închisorile comuniste în perioada cea mai dură, cea stalinistă.