roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 1 decembrie 2013

Haruki Murakami nu va lua niciodată Premiul Nobel. Stilul său de scriere este foarte simplist. Propozițiile scurte, ca de compunere școlară. Descrierile sale sunt gazetărești. Personajele sale sunt îmbrăcate de regulă sport, tricou, adidași, sacul purtat pe spate, și sunt iubitori de jazz și de înot. Dar Haruki Murakami nu are personaje remarcabile; nu sunt construite astfel încât să le ții minte. Eroul principal este de regulă drept, fără sinuozități, un tip muncitor care cade în situații ciudate. Chiar dacă are frământări de conștiință, acestea nu se datorează luptei dintre bine și rău, ci din cauze impuse, forțate; din pierderi de memorie, vise, stări induse de droguri. Și de multe ori eroul nu știe bine de ce i se întâmplă anumite lucruri. Așa de exemplu vine cazul cu Tsukuru  Tazaki. El se simte foarte bine în compania unor prieteni, dar aceștia îl părăsesc ca pe un ciumat și nu-i dau nicio explicație cu privire la nemulțumirea lor. I se transmite doar : ”Știi tu mai bine ce-ai făcut !” . Dar el nu știe. Și Tsukuru  Tazaki începe să-și trăiască viața căutând să afle cu ce a deranjat așa tare. Iată un conflict (literar) creat din nimic. M-am gândit la un moment dat că aceasta e modalitatea lui Haruki Murakami de a scrie: își aruncă personajul într-o dilemă și p-ormă se dă cu capul de pereți ca să-l scoată de acolo. Exagerez, fiindcă Haruki Murakami ocupă pagini întinse cu dilatarea problemei. Tazaki are o întâlnire amoroasă cu două tinere din grupul său de prieteni; dar nu știe dacă întâmplarea s-a petrecut în realitate sau doar a visat. Asta-i bună !  Cum vine asta, domnule Haruki ? Și vrei să te cred ?  

Haruki Murakami introduce de multe ori în cărțile sale elemente fantastice, așa, tam- nesam. În” IQ84” apar pe cer doi sori. Adică de la soare: un soare, doi sori. Bun ! Dar autorul nu dă nicio explicație fenomenului, nu zice nimic acolo, că e o iluzie optică, sau vreo catastrofă, ceva. Nimic. A vrut să creeze o atmosferă stranie și a trântit doi sori pe cer.Fără probleme. Și acest scriitor s-a declarat singur un geniu, la lansarea cărții sale ”Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelegrinaj”. Păi unde sunt, Doamne, scriitorii uriași ca Cehov, Dostoievski, Flaubert ? 

Dacă pe Haruki Murakami l-ar fi chemat într-un fel de nume cu rezonanță englezească, nimeni n-ar fi zis că e japonez. Cultura lui de bază este cea europeană.  În scrierile sale nu răzbate nimic din tradițiile japoneze. Este un fel de trădător. Și se vede că acela care se îndepărtează de la valorile nației sale nu atinge universalitatea.

 
joi, 28 noiembrie 2013

Se taie pensiile; se taie ajutoarele; se reduc salariile; se măresc prețurile. Repartitoarele măresc întreținerea, se rupe usl-ul, chinezii ne iau toți porcii, o să mâncăm numai verdețuri sau rădăcini, muncitori asiatici ne vor construi 20 de închisori în zece ore; primarul Oprescu a venit să inspecteze lucrările de la șoseaua suspendată de la Văcărești, cineva vociferează  în spate, Oprescu se întoarce câteva minute să vadă despre ce e vorba, când revine cu privirea vede podul terminat ”Au venit adineauri niște chinezi !” îl lămurește cineva, un copil este aruncat pe fereastră, un tată își omoară copilul cu toporul, doi polițiști sunt zvântați în bătaie de niște puști de 12 ani, un bărbat s-a apropiat de o fată la un magazin și i-a pus un pistol la zece centimetri de ochi și a tras, omul s-a justificat că era nervos, cutremur de gradul 8 înregistrat la București, încă nu dar Mărmureanu ne asigură că vine repede, adică să mai avem puțină răbdare, ne va acoperi gerul arctic, utilajele pentru deszăpezire n-au combustibil și piese de schimb, o nouă tăiere a pensiilor din lipsă de buget aprobat, chinezii au plecat, dar porcii au rămas. Deocamdată !
marți, 26 noiembrie 2013

Revista Egophobia mi-a publicat povestirea  OBSESIA. Mulțumiri !
duminică, 24 noiembrie 2013

Am fost aseară la lansarea cărții ”Fluturele-Curcan” de Felix Nicolau, la târgul Gaudeamus. Prezentarea a început cu Adrian Suciu, cu un text care nu avea nicio legătură cu volumul în cauză. Au urmat luări și cedări de cuvânt. Pe culoarul care despărțea prezidiul de fani treceau oameni grăbiți, tineri și bătrâni, copii în cărucioare, tramvaiul 14 și demonstrația cadrelor medicale. Autorul deține o serioasă tehnică de marketing, deorece în cartea sa se referă la scriitori ca Șerban Axinte, Amelia Stănescu, Anni Lorei-Mainka, Lorena Lupu, Constantin Severin, Viorica Răduță, Ștefan Doru Dăncuș și mulți alții. Ingenios ! Sunt cel puțin 95 de nume, numărate în fugă. Dacă scriitorii nominalizați vor cumpăra cartea (și nu cred că vor rezista să nu facă asta) , iată că Felix Nicolau are vânzarea cărții asigurată !  

 
P.S. Dezamăgire ! Am citit azi noapte din carte. Scriitorii analizați cam ies cu toții bine. Și se știe că ne-am săturat cu toții de atâta bine ! 
joi, 21 noiembrie 2013

     
În urma vânzărilor de carte de la târgul Gaudeamus, rezultă că lumea se repede la literatura străină în dauna celei românești. Dar cum se poate impune literatura română ? Premiul ”Augustin Frățilă” nu a reușit să scoată la iveală vreun mare roman. Anul acesta s-a premiat ”Cronicile genocidului”  de Radu Aldulescu. Mi-era frică să nu iasă fo’ creație de a doamnei Buzura. N-a ieșit, deci încă e bine. Cooptarea în juriul acestei manifestări a unor bloggeri este un fenomen stupefiant.  Alex Ștefănescu a spus că aceștia reprezintă publicul. Păi dacă publicul hotărăște, e clar că nu vom avea calitate. Gustul publicului este jos. În armată un ordin este clar doar când este înțeles de cel mai tâmpit dintre soldați. Chemarea bloggerilor de a decide câștigătorul unui premiu literar este un pas spre manelizare. Este un act grav de deculturalizare.
luni, 18 noiembrie 2013

     
În România se simte o lipsă acută de proteste. În Franța la propunerea de mărire a vârstei de pensionare de la 60 de ani la 62 de ani a ieșit în stradă 1.000.000 de oameni. La noi la tăierea salariilor bugetarilor cu 25 % nu a ieșit nimeni. Parcă n-am fi din aceeași specie. Englezii au demonstrat violent pentru mărirea unei taxe cu 0,2 %. La noi când s-a furat votul a 7,4 milioane de oameni care au fost contra lui Băsescu nimeni n-a zis nimic. Guvernarea profită la maximum că românul nu are cultul protestului. Dar iată că în ziua de 1 septembrie 2013 au răsărit ca din pământ mii de demonstranți contra proiectului Roșia Montană. De atunci s-a ieșit în număr  mare în fiecare duminică. Iată că românul arată că știe să reacționeze: că nu e un popor de oi !  Partea proastă e că miza e minoră. Ridicolă. Și când te strofocești pentru cauze insignifiante poți să-ți pui problema dacă ești întreg la minte. Proiectul Roșia Montană a fost respins. Protestele continuă. Și ne mai întrebăm de ce e România altfel ?
duminică, 27 octombrie 2013

Este o demonstrație care nu are suport popular. Sau suportul celor mai mulți cetățeni, așa cum a avut protestul din iarna lui 2012. Atunci s-a cerut în principal înlăturarea lui Băsescu iar oamenii lui nu erau primiți în Piață. Protestul contra proiectului Roșia Montană are un număr limitat de susținători și toți sunt în stradă. Pentru mine chestia cu Roșia Montană nu este un motiv de protest. Nu sunt pentru sau contra, dar nu mă interesează. Și ca mine sunt mulți. Majoritatea. Referendumul organizat pe plan local,în Roșia Montană, a arătat o realitate șocantă față de cerințele din Piața Universității : oamenii de la fața locului (care era umflată, cum se zice!!) își doresc proiectul. Numai și pentru acest lucru mi-aș ține gura. Asta dacă numai nu i-aș considera niște tâmpiți, niște handicapați sinucigași, niște imbecili care vor să-și facă singuri rău. Și dacă m-aș considera mult mai inteligent decât ei, făcând parte dintr-o rasă superioară cu capul mare și creierul și mai mare. Protestele ecologiste sunt bune pentru țările dezvoltate. Păi fă-ți, nene, exploatări miniere și de tot felul, centrale nucleare cu duiumul, asigură-ți independența energetică și o industrie puternică ca-n Franța, și apoi, cu toate lucrurile puse la punct și cu un salariu mediu de  de 2082 euro, te poți pune pe proteste. Dar când ai o țară cu industria la pământ, cu petrolul  dat la austrieci (și atunci n-a ieșit nimeni la vreun protest), dependență de gazul rusesc, care la venirea iernii totul paralizează (iarna venind mereu pe neașteptate), când inundațiile produc mereu dezastre, când puterea de cumpărare scade de la o zi la alta și lumea sărăcește văzând cu ochii, tu vrei roșii montane ? 

Pe Dealul Mitropoliei multă lume credincioasă se calcă în picioare. Se înjură, se scuipă, se drăcuie. Pentru moaște. Pentru sănătate. Cineva este întrebat pentru ce stă acolo. ”Stau de douăsprezece ore. Pentru credință. Pentru examenul auto” . E simplu: vrei salariu mai mare, stai la moaște. Vrei să treci la bac, stai la moaște. Vrei  nevastă mai tânără ? Stai la moaște. Vrei să ai sâni mai mari ? Ați ghicit: stai la moaște. Vrei să scapi de cutremur ?  Stai la moaște. Vrei să - ți moară soacra ? Stai la moaște. Vrei să moară proiectul Roșia Montană ? N-ați ghicit; nu stai pe Dealul Mitropoliei. Ai la dispoziție o altă adunare, în Piața Universității. Acolo se militează pentru a nu se face ceva. Pentru menținerea țării în zona fânului proaspăt cosit și a miresmelor de bălegar. Spre un Ev Mediu curat, nepoluat, sincer și pur. Dacă în deal stau bătrânii, în Piață stau tinerii. Dacă bătrânii cred în minunile lui Dumnezeu, tinerii cred în… în ce ? În cultură. Da, domnule !  Dar nu în ministrul culturii ! Cel care și-a spart singur luneta la mașina și apoi a dat vina pe niște băieței care treceau, nevinovați, pe acolo!
luni, 21 octombrie 2013


Am întrebat de mai multe ori de ce nu s-a ieșit la tăierea salariilor, la furarea votului celor 7,4 milioane de oameni , la tăierea pădurilor, la cedarea petrolului etc. N-am primit niciun răspuns. L-am întrebat și pe Anonim. Tăcere. Eu am găsit răspunsul : pentru că nimic nu e așa grav ca Roșia Montană. Salariile? Păi cu un salariu oricât de mic tot  trăiești. Aer curat, plimbări, verdeață. Dar cu cianură, mori. Cianura ucide, sărăcia nu ucide.  Domnul Băsescu ? Ce e cu domnul Băsescu ? Foarte bine le-a făcut bugetarilor că le-a tăiat salariile ! Păcat că n-a reușit și cu pensiile ! Că sunt o grămadă de boșorogi care huzuresc pe munca noastră ! Asistați milogi ! Petrolul ? Nu e interesant! Și nu e așa prețios ca aurul. Așa cum conchistadorii spanioli au furat aurul incașilor, tot așa canadienii vor să ne fure aurul nostru. Clasa politică nu mai poate fi suportată. Cine anume ? PNL, PDL sau PSD ? Toți, domnule, toți ! Cine o să conducă ? Vom vedea la timpul potrivit. Sunt destui profesori universitari în stradă. Militanți cu plete înțelepte și cioc. Cine e de vină că am ajuns în situația asta ? Eu, că am drept de vot și acces la internet. Așa îmi spune Andi Gherghe pe facebook. Eu și alții ca mine. Care e situația ? Salariile, pensiile ?  Mai termină, domnule, cu salariile astea, e vorba de cianură !  Nu înțelegi pericolul ??
duminică, 20 octombrie 2013

       Se ia un pix albastru și se aruncă imediat. Se va privi cu îngrijorare pe fereastră; se pare că totul e-n regulă. Se ia laptopul Lenovo și se deschide larg fereastra. Să se vadă unde trăiește și muncește un biet scriitor. La blocurile de vizavi stau aceeași oameni de 20 -30 de ani. Secretarul de partid pe sector, acum patron la mall, secretarul cu propaganda acum acționar la B1,  doamna Aneta de la apozar, acum la ANL…

       Așa! O gură de cafea. Cu puțin Metaxa…

Se ia subiectul. O babă. De unde ? Din comunism. De ce ? Fiindcă acolo am trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Asta-i realitatea ! Și toată lumea are o sete teribilă de realitate. Bun! Acum putem să intrăm în carnea acțiunii. Ce face această babă toată ziua ? Merge la serviciu, adică la muncă, apoi acasă, cumpărături, gătit, are grijă de familie. Asta e, fibră !
joi, 17 octombrie 2013

Nu pot să neg că Radu Banciu, cu negativismul său trivial, n-a dat la iveală și niște lucruri foarte adevărate; de pildă că noi am avut succese în gimnastică pentru că în timpul comunismului ne-am torturat  tinerele vlăstare, practică nemaiîntâlnită decât în Rusia și China. Portretele pe care le face politicienilor sunt foarte reale, mai ales că Banciu simte foarte bine partea ticăloasă a lucrurilor. Dar tăvălugul folosit de el pentru a culca la pământ tot ce-i iese în cale trebuia, zic eu, oprit în cazul altor prezentatori. Cu Mircea Badea are cu multe idei comune, de exemplu în caracterizarea protestatarilor anti – Roșia Montană etc., și sunt convins că dacă ar sta de vorbă o oră întreagă ar ajunge prieteni. Plus că a critica persoane de aceiași meserie (sau prestație) aduce cu  un comportament al țiganului care ajuns împărat ( nu ca Iulian !) și-a omorât mai întâi rudele. O altă meteahnă a lui Banciu este aceea de a folosi porecle în loc de nume: Varan, Căcărău. Într-un discurs de multe ori cu o logică impecabilă, a trânti câte-un Căcărău în drum este similar cu a-și da jos pantalonii și a se scărpina în cur; sigur, în fața camerei de luat vederi. Nu pe Antonescu îl face de râs porecla, ci chiar pe Radu Banciu. Dar el nu are simțul muzical necesar armonizării  propriei intervenții. S-ar putea spune că ”nu e vinovat, săracul!”. De altfel, dacă” Varan” merge pentru Voiculescu, se lipește,” Căcărău” nu se potrivește deloc cu Antonescu, și dacă Banciu n-ar repeta de o sută de ori că se referă la Crin Antonescu, nu ar știi nimeni la cine s-a gândit. Radu Banciu are grijă să nu-i spună lui Băsescu” Marinaru’ ”  sau ”Chioru ’ ”; faptul vorbește de la sine și arată clar că Banciu este de o anumită parte a eșichierului politic, a ”pișicherulului” era să zic, și este pe departe imparțial cum se pretinde. Și degeaba îl critică pe Mircea Badea; este la fel ca el, doar de altă culoare. Plus că ar trebui să-i mulțumească lui Badea pentru că a ajuns să realizeze ”Lumea lui Banciu” la B1 –tv, pentru că de aia a fost înființată rubrica lui, ca să contrabalanseze ”În gura presei”.
luni, 14 octombrie 2013

 
Cea mai tare mi s-a părut faza cu plăcuțele colorate. Manifestanții au desenat pe asfalt, ținând deasupra capului plăcuțe colorate, o frunză. Disciplină după rețeta MISA. Un fel de spirală MISA. Poate că de acolo veneau și instructorii cu experiență. O tănără a fost întrebată dacă nu îi este greu să stea timp îndelungat în poziția aceea cu plăcuța ridicată deasupra capului: ”Nimic nu mi se pare greu pentru a salva Roșia Montană!”.Mi-a venit să plâng. Oamenii aceștia nu cunosc batjocorirea suferită la organizarea marilor serbări comuniste. Să devii un număr care ține o plăcuță. Strigăte și înjurături. Pentru omagierea unui dictator. Toată lumea mergea acolo cu o silă imensă. A face sus și jos cu o plăcuță este ceva dezonorant. Este uciderea personalității. Desconsiderare și umilință totală. Sigur, atunci ți se tăia din salariu dacă nu te duceai. Este de neînchipuit că niște oameni maturi execută de bunăvoie aceste eschibiții umilitoare. Personal n-au nicio apreciere pentru așa ceva: să vrei să devii cârpă de bunăvoie. Mi-e rușine cu asemenea oameni.
sâmbătă, 12 octombrie 2013

N-am nimic cu Roșia Montană. Nu mă interesează. Nu mă apasă. Nu-mi pasă (și totuși ies din casă !). Nu sunt pentru sau contra. Sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc și vouă. Ceea ce se petrece la distanță mare de casa mea nu mă afectează. Nu-mi pasă de Cernobâl, Cernavodă sau Fukushima. Nu mă obsedează erupțiile Etnei. Sau cum zice un cântec : ”Nu-mi pasă de lună, de stele, Doar  de ochii dragei mele”. La un moment dat Becali spunea că se roagă pentru toți românii (deci și pentru mine).Eu îl rog să-și vadă de problemele lui. Protestatarii cu Roșia spuneau că ies în stradă pentru toți românii. Te rog, protestatarule, să nu te obosești pentru mine. Eu nu am problemele tale. Lasă-mă-n durerea mea !
vineri, 11 octombrie 2013

Peste jumătate dintre angajaţii români au câştiguri brute sub 1.500 de lei pe lună, arată datele de la INS. Doar 5% câştigă peste 5.000 de lei, iar 70% dintre femei şi 65% dintre bărbaţi au salarii lunare brute mai mici de 2.000 de lei. În condițiile astea a ieși în stradă pentru Roșia Montană mi se pare o aberație. Este ca și cum bolnavii ar protesta că nu le-a fost vopsit spitalul. Deținuții că gardienii sunt prea grași. Pietonii că mașinile merg prea repede. Pensionarii că poștașii nu vin cu pensia la cinci dimineața. Șoferii că pietonii traversează strada prin fața lor. Chelii că nu primesc gratis tichii de mărgăritare. Africanii că nu primesc ajutoare de căldură.


luni, 7 octombrie 2013

 Doi tineri invitați la Nașul. Radu Moraru, mușcat de mult de o insectă necunoscută, a avut un demers jurnalistic inspirat cu această invitație. Păcat că în vorbă se băga mereu un individ gângăvit venit de pe altă planetă: Cartianu ! Întrebați despre persoanele pe care vor să le dea jos, tinerii au spus că lozinca lor este ”Jos Băsescu, Ponta și Antonescu!”. Adică toți. Este ca și cum ai striga ”Jos regele și comuniștii!” . Bine ! Și ce-ați vrea să puneți în loc ? Unul dintre băieți zise: ”Păi niște oameni care să dea un test, să demonstreze că au cunoștințele necesare!” Bine. Omul n-a mai spus în fața cui să dea noii conducători test; poate că ar fi spus dacă nu ar fi intervenit Cartianu, care aruncă mereu câte-un căcat pe tabla de șah. Deci e vorba de o revoluție; clasa politică va fi înlocuită în totalitate. Aha! Cum se va face asta ? Prin ieșire în stradă. Oamenii vor ocupa Piața Universității și Băsescu își va da demisia în cinci minute. Ponta într-o jumătate de oră. E simplu! Totul e ca oamenii să iasă din case. ”Ieșiți din casă, dacă vă pasă !”


sâmbătă, 5 octombrie 2013

Te ia așa de la câlcâie până-n vârful părului. Te încălzește. Te sufocă. Te mână spre Piața Universității. Mergi ca pe bicicletă. Plutești. Dar ești pe jos. Ai pasul mare, curat, ecologic. Într-o vitrină, la un televizor, vezi demonstrația medicilor. ”Șpăgari nenorociți ! Traficanți de rinichi ”. Treci prin fața fabricii de medicamente. Niște criminali care lucreză cu cianuri ! Strigi : ”Huo, criminalilor !”. Ajungi în Piața Universității unde te întâlnești cu alți ecologiști ad-hoc. Sau tam-nisam. N-au vechime în ecologie, dar au determinare. Păi ce folos este un ecologist bătrân, care stă în casă ?  Este un ecologist oaie. Trebuie să lupți, să te dai cu fundul de asfalt, să mârâi și să scoți bale, ca aia care au protestat contra omorârii câinilor fără stăpân. Și nu-mi trebuie vechime ca să fac ceva bun. Tot zic unii de Petrom, de oțel, de telefoane, de Curtea Constituțională ! Că atunci de ce n-am ieșit ! N-am ieșit pentru că alea sunt probleme minore.  După ce că(!) acum protestez și pentru ei, așa cum Becali se roagă nu numai pentru el, dar și pentru alții care stau după perdele, mai fac și gâlci !


miercuri, 2 octombrie 2013

Nu mă interesează Roșia Montană ! Mă interesează respectarea votului popular și eliberarea justiției de influența lui Băsescu !

Într-o țară în care n-a ieșit nimeni pe stradă la furarea votului masiv al populației, să vezi 15.000 de oameni demonstrând pentru nuștiuceroșie este de-a dreptul consternant ! Te ciupești să vezi dacă e adevărat !  Niște oameni care n-au fost la vot cer demisia premierului ! Păi mă, nuștiucumsă-țispun,de ce n-ai folosit arma votului democratic ? Doar nu trăiești în devălmășie !  Să numești un popor de oi o majoritate care a votat cu răspundere ceva, în timp ce tu te jucai cu bicicleta în nisip, este cel puțin neobrăzare!

luni, 30 septembrie 2013

  
Câți oameni au murit de la cianuri ? 1000 ? 100 ? zece ? trei, doi, unu ’, zero…Păi dacă n-a murit nimeni până acum, de ce să ne îngrijorăm ? Că acuș vine și cometa cu apocalipsa și cutremurul anunțat de RTV ! A protestat cineva contra cometei blestemate ? 
Duminică seara n-au fost decât 2000 de demonstranți. Rămâne un număr mare, mult mai mare decât la protestul care a dus la căderea lui Boc. ”Fie ploaie , fie vânt, nu ne pierdem din avânt!” . ”Dacii n-au murit, acum voi  i-ați trezit ”. Pot fi împrăștiați ”dacii” aceștia cu forța ? Da, foarte simplu. O mică fentă a jandarmilor spre ei și o iau la sănătoasa. Că ei sunt pentru sănătate. Mulțimea nu e formată din ultrași obișnuiți cu luptele cu trupe echipate. Și nici nu e de demnitatea lor ! De ce nu intervine ”miliția”? Pentru că nu e nevoie. De data aceasta forțele de ordine dau dovadă de o inteligență ieșită din comun. Iar demonstrația se va stinge de la sine, la fel de brusc pe cum a început. Până atunci niște femei zdravene și bune de muncă își vor plimba odraslele în cărucioare, pe ploaie și pe vânt, pe bulevardele bucureștene. Își expun copiii precum țigăncile la bătaie; jetul de apă îi va atinge în primul rând pe micuți.Pretenția lui Mircea Badea ca protestatarii să strige Jos Băsescu e absurdă. Oamenii n-au nimic cu Băsescu. Nu-l percep ca pe un factor decizional. Neavând lideri care să le exprime dorințele, nu se înțelege prea clar ce vor.  Este o demonstrație făcută de amorul artei. Adică din dorința de a demonstra. Posibilitatea de a ieși în stradă îi îmbată de fericire. Le e destul ! Să mărșăluiască pe arterele Bucureștiului bătând din sticle din plastic. Ce poate fi mai înălțător ?
sâmbătă, 28 septembrie 2013

Mihai Bendeac a început o serie nouă de comedie la televizor. El a parodiat multe personaje până acum, cum ar fi Traian Băsescu, Gigi Becali, Vanghelie, Fuego, Connect - R etc.  Stilul este de comedie groasă, fără subtilități, arătarea directă a curului. Bendeac mai are un gest, sau poate este un tic, de a se apropia de cineva și de a mima sexul, dând iepurește din fund. De fapt, la el nu contează sexul persoanei de care se atinge, poate fi bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân. Poate fi și un stâlp. Este foarte posibil ca acest gest să fie ceva firesc la Bendeac, și să facă acest lucru și acasă, la catedră, în culisele teatrelor unde joacă el. De data aceasta a imitat-o pe Andreea Pora. Felul în care vorbea și modul în care își ”ținea” buza superioară erau aidoma personajului în cauză; de asemenea gesturile categorice, de tip bărbătesc; dar dialogurile erau simpliste și fără haz. Andreea Pora era curtată de un băiat aiurit, știrb și mânjit pe față, ținând un buchet de flori la piept,  flori care-i zburau cât acolo de fiecare când tânărul izbucnea în râs. El îi spunea femeii că era pentru prima dată când îi făcea curte unei ciocănitoare. Și ”Andreea” se supăra și se ridica în picioare amenințând că pleacă, exact așa cum făcea doamna Pora pe la televiziuni. Păcat că nu era nimic de râs. În altă scenă Bendeac îl imita pe Radu Banciu. Vocea și stilul de discurs al vorbitorului de la B1 erau redate fidel, dar Banciu era prezentat  legat la gură cu o botniță imensă. Bendeac este omul lipsit de orice subtilități. Nu era de ajuns echipamentul grosier, ci actorul a început și să latre. În artă o sugestie este mai puternică decât 1000 de gesturi explicite. Dar Bendeac  apasă pe evidență până o golește de orice semnificație. Și ca să se înțeleagă faptul că joacă totul cu curul, el și-l arată. Poartă o rochie scoțiană, un kilt, veșmânt care n-are niciun rol în scenetele lui. S-a îmbrăcat așa numai și numai ca să-și arate curul !
sâmbătă, 21 septembrie 2013

Filip, interpretat de  Mircea Diaconu, ajunge în orășelul industrial și e găzduit într-o frumoasă casă cu mobilă veche și gramofon. Spre seară, destins, deschide o carte cu coperte roșii, din piele: V.I. Lenin, despre tineret. Apoi este prezentat la locul de muncă; el cutreieră subsolurile unei clădiri cenușii. Îl găsește pe tatăl său într-un fel de cușcă de sticlă ; este șeful unei  unei spălătorii de rufe. Ei pleacă la o bere. Deși se înțelege că se află tot în micul orășel de munte, berăria este în Cișmigiu. Este localul ”Monte Carlo” de pe mica insulă din parc. La un moment dat apar niște fete în mini. Îl întreabă pe Filip ce mai face. Tatăl îl admonestează inchizitorial : ”Tu umbli cu astfel de fete ?”. Tatăl vorbește de un anume Ionescu.  Un om influent și de mare ținută. Filip îl anunță că va vorbi cu acest Ionescu. Întâlnirea are loc pe platoul de la Sala Polivalentă. Locul este plin de oameni care se plimbă sau discută. Grupurile par a fi formate din colegi care vorbesc despre probleme de muncă. Ionescu este un tip impozant, cu o voce profundă, caldă. George Constantin. Îi spune lui Filip că tatăl lui este un om slab, care a plecat de munca eroică din uzină la o spălătorie meschină de rufe. Locul unde stau de vorbă  este o minunată terasă de pe Intercontinental. Undeva jos, oamenii se văd ca niște furnici. Filip cel bun, film artistic din 1975. Super !
miercuri, 18 septembrie 2013

   
Oferta de toamnă privind mitingurile devine din ce în ce mai bogată și atrăgătoare. Iată mitingul medicilor. Ei cer salarii mai mari pentru medici. Păcat că nu sunt medic. Este un protest concret, precis și laconic. Ei nu sunt contra cianurilor sau capitalismului. Oameni pentru care nu este necesar a se face vreo comisie parlamentară pentru studierea și descifrarea dorințelor lor. La ei totul e clar ! Bine, dar și premierul a spus clar că nu se poate !

 Mai departe! Protestul organizat de Federaţia Sindicatelor din Transporturi, Transloc şi Servicii Publice "ATU – România".   Și aici avem de a face cu strigături hotărâte, cu figuri crunte și determinate. Cântă Victor Socaciu la megafon.

Vin ai nostri, pleaca ai nostri
Noi râmînem tot ca prosti.
Aia hoti, astia hoti,
Mama lor la toti.

Iată că ai unde să ieși în oraș ! Dar să apari la protestul celor de la metrou ? Nu! De ce ? Pentru că eu sunt băiat fin. Ce-am eu cu metroul ? Eu merg cu bicicleta. Pentru mine e protestul ”Salvați Roșia Montană”! Sunt intelectual subțire. Vreau cultură nu cianură!



luni, 16 septembrie 2013

În stradă m-am întâlnit cu un  protestatar pe care-l cunoșteam de pe facebook (îi știam poza) . L-am întrebat de ce nu se protestează , în afară de Roșia Montană, și pentru altceva. Păi pentru ce ? m-a întrebat el. Pentru o clipă m-am simțit electrocutat. Mi-a indus senzația că nu prea știu ce-i cu mine. Pentru salarii, pensii, impozite și taxe, TVA, ajutoare pentru căldură, alocații pentru copii,  locuri în cămine, locuri de muncă, am înșirat eu pe nerăsuflate. Dar noi nu suntem pensionari. Noi suntem ecologiști. Locuri de muncă, spui? Noi vrem locuri sănătoase, nu din cele care te otrăvesc cu cianură ! Ca să nu mai spun că după 15  ani, nu mai rămâne niciun loc de muncă. Nu vezi că ăia nu se gândesc la viitor ? Da, dar pensia ? Peste 30-40 de ani veți ieși și voi la pensie ! Vom vedea! A zis el. Păi se poate trăi cu 400 de lei pe lună ? De ce nu ? Obligă la multă verdeață și la aer curat ! Sunt pensii ecologice !
duminică, 15 septembrie 2013

Un tânăr cu barbă citea așezat pe balustrada fântânii. Coperta se vedea foarte bine: ”Cei trei mușchetari” . L-am întrebat dacă-i place; dacă nu e o carte cam desuetă. ”Nu, e foarte actuală” mi-a zis el. ” De exemplu, Mircea Toma poate fi văzut drept Athos, Liviu Mihaiu drept Porthos și Remus Cernea  -  Aramis.” Aha, am zis eu. Dar D’ Artagnan ? ” A , subțiraticul și agilul Claudiu Crăciun.” Și Constance ? ”Prințesa  Brianna Caradja!”. Mai încolo, pe marginea trotuarului, un tânăr care-și abandonase bicicleta citea ”Contele de Monte Cristo”. M-am așezat lângă el și l-am întrebat de ce e așa pasionat de carte încât și-a luat-o cu el la miting. ”Păi omul acesta, Edmond  Dantès este exact ca domnul Eugen David al nostru ! Vine el din preajma unei grămezi de aur ? Vine! Luptă el contra bogătașilor veroși ? ” Da, am zis  eu, văzând că așteaptă un răspuns. Un individ solid și chel, cu aspect de luptător, stătea în picioare ținând o carte între brațe strângând concomitent  un băț alb ca varul. E destul de groasă ! am zis eu arătând spre carte.” Mie-mi spui !” zise el bufnind și mormăind ceva ce aducea a înjurătură. Nu reușisem încă să  văd coperta. Omul care citea se tot foia pe loc părând că o să facă explozie din moment în moment. Am ridicat privirea să văd ce se afla la capătul bățului pe care-l ținea: o pancartă pe care scria: ”Jos Rovana Plumb”.  Am zărit și titlul cărții lui:” Bărbați care urăsc femeile”
sâmbătă, 14 septembrie 2013

Cum să numești popor de oi un popor care s-a  dus la vot ? Păi tu de ce nu te-ai dus ? N-ai avut cu cine vota ? Păi Cernea ? Păi Dănuț ? Nu ești de acord cu sistemul de vot ? Și atunci cum vrei să schimbi lucrurile ?

Demonstrația anticomunistă reprimată de mineri în 1990 a fost de toată cinstea. Cel mai bun lucru trăit. Protestele  din iarna lui 2012 au dus la căderea guvernului corupt al lui Boc. Au inițiat un cutremur care era cât p-aici să-l măture și pe Băsescu, dacă USL ar fi avut cojones. Cine erau demonstranții din 2012 ? Oameni care au fost la vot.

Pentru că dacă nu ți-ai exprimat opțiunea prin vot, n-ai dreptul să strigi nimic. Doar dacă vrei să faci jocurile politice ale cuiva. Ale lui Claudiu Crăciun, de exemplu.

Și de fapt, ce vrei tu, hipstere ? Vrei ca toată țara să-i huiduie pe cei de la Roșia Montană. Ai tu grija lor ! Și mai vrei ca toată țara să gândească la fel ca tine.  N-ai studii terminate, n-ai o meserie, nu ești specialist în aur, mai precis nu ești specialist în nimic, dar ȘTII. Bravo !!

Mă așteptam ca demonstranții de la Piața Universității (i-au stricat numele !) să dovedească un pic de orizont; să iasă din ideea fixă cu Roșia Montană și să-și stabilească și alte obiective; nu cred că o duc prea bine material, burse, locuri în cămine etc. De curând s-au mărit niște taxe. Niciun cuvințel în Piață. Au crescut impozitele. ”Roșia Montană” S-au înmulțit câinii în București, sunt 65 de mii !  ”Roșia Montană” . Au crescut accizele ! ”Roșia Montană” Pensiile și salariile sunt sub nivelul inflației ! ”Roșia Montană” Digurile nu au fost reparate și au murit oameni la inundații ! ”Roșia Montană” ”Roșia Montană” !

Păi ce fel de societate civilă se poate constitui cu niște oameni care nu pot fi scoși nici cu macaraua dintr-o idee fixă ? Fără viziune și irascibili pe deasupra !
vineri, 13 septembrie 2013

De câteva zile minerii din Roșia Montană demonstrează pentru deschiderea minelor. Ei scandează lozinci precum : ”Vrem cianură nu cultură” ”Dacă vreți să săpați veniți de ne ajutați”  ”Corporația face legislația” ”Refuz, rezist, la orice hipsterist !”. 22 de mineri s-au retras într-o frumoasă grotă minieră amenajată inițial drept muzeu, unde joacă ping-pong și beau coca – cola cu paiul. Ei solicită ca Remus Cernea și Claudiu Crăciun să refuze banii de la Soroș și să treacă de partea lor, că le va da RMGC mai mult. Ispitiți, dar nehotărâți, cei doi lovesc cu înverșunare asfaltul din Piața Universității, cu o sticlă de cola plină de monede.
joi, 12 septembrie 2013

Au existat probleme mai mari decât poluarea de la Roșia Montană ? Da. Cedarea petrolului la austrieci, cedarea oțelului la indieni, cedarea telefoniei la greci și mai sunt. A ieșit cineva în stradă pentru așa ceva ? Nu. (După cum observați, eu întreb și eu răspund, mă înțeleg bine!). Mai există exploatări aurifere în afară de Roșia Montană ? Da: la Gura Barza, la Baia de Arieș,  la  Certej, la    Brad, la Deva, la Muncel, la Baia Mare. De ce se ocupă protestatarii de la Piața Universității numai de Roșia Montană ? Întrebați-l pe domnul Claudiu. De ce sunt supărați protestatarii de la Piața Universității pe minerii de la Roșia Montană ? Fiindcă roșienii vor să ne vândă țara canadienilor de origine evreiască. Fiindcă aurul din munți nu e al lor, să facă ei ce vor cu el; el este al nostru, al bătrânilor și copiilor care se joacă prin parcurile bucureștilor mușcați de câini vagabonzi. Rușine celor din Roșia Montană că știu doar să muncească ! Știu doar să se scufunde în pământ și habar nu au  de un act de cultură la vioară în piață ! Vrem cultură nu cianură !
miercuri, 11 septembrie 2013


Există o vorbă potrivit căreia un individ  poate păcăli un grup restrâns de oameni pentru o perioadă mai lungă , sau  un grup mai mare de oameni pentru o perioadă mai scurtă,dar nu poate păcăli toți oamenii tot timpul. Această zicere se pare că nu este valabilă în cazul lui Corneliu Vadim Tudor. Omul nu poate trăi fără să fantazeze, fără să alunece în închipuirea sa și să ne relateze siderat ce vede el acolo. Credeam că după un an sau doi  de la revoluție el  va începe să fie ocolit de la televiziuni, unde întotdeauna într-o discuție serioasă vino cu basme sinistre. De unde ! A continuat așa încă șapte ani, și încă șapte și încă șapte (dar niciodată cu șapte ani de acasă !). Și a ajuns așa pââână-n zilele noastre. A fost o perioadă , cam prin 2004 – 2006, când era luat din scurt. ”Dacă n-aveți dovezi pentru ce afirmați, vă tai lavaliera!” știu că îi spunea Răzvan Dumitrescu. Vadim mai este și un om care face spume. Valuri de spume verzi îi curg pe gură prin studio și ajung până în stradă. Spuneam că a fost o perioadă când televiziunile erau circumspecte cu Vadim. Dar iată că a venit și nemaipomenita epocă actuală, în care deontologia nu mai face doi bani; în studiouri politicienii nu mai au loc de jurnaliștii care fac politică, de turcești, pore, mircești, sorine etc. CNA care sancționa altădată orice expresie cu ușoară tentă sexuală acum este inexistentă. Și lui Vadim i-a pus Dumnezeu mâna-n cap: a apărut televiunea lui Ghiță. Aici Bahmuțeanu a fost chemată la PSD, USL s-a destrămat de câteva ori, au fost cutremure ”iminente”,  Elodia a telefonat din străinătate și câte și mai câte. Adică ”România de poveste”. Aici Vadim este în largul lui. Alături de istorica Paula Iacob ! Nu, ea  nu e istorică de meserie, dar…în fine. Ce a făcut Vadim urcându-se cu bocancii peste tragedia copilului Ionuț, cel sfâșiat de câini ? A spus că băiatul ar fi fost violat de un pedofil, și că maidanezii n-au nicio vină! Și asta în intenția de a salva javrele băloase de pe străzi, la care Vadim ține mult mai mult decât la viața unui copil. Jegos exemplar rămas din perioada când făcea propagandă comunistă ! Iată că acest Vadim poate păcăli un număr mare de oameni, și nu pentru o perioadă scurtă sau medie, ci tot timpul. Din comunism până-n timpurile noastre; de la tinerețe pân’  la bătrânețe!


marți, 10 septembrie 2013

 
Niciodată nu mi-a plăcut Remus Cernea; este un individ care face paradă de ignoranța sa; și arată ce bine se simte așa cum e. Lipsit de orice viziune. Aflat la emisiunea lui Gâdea, a spus că protestatarii  ar trebui să aibă și alte revendicări în afară de Roșia Montană. Foarte bine ! Numai că nu i-a trecut nimic prin cap. Nici nu era documentat de alte locuri din țară care sunt focare de poluare. Eu cred că oamenii l-au acceptat fiindcă nu are legături cu vechii. E un tânăr nou, dar cam gol. În emisiunea tv amintită, s-a pus problema ce vor mai face demonstranții după ce proiectul de Roșia Montană  va fi respins de Parlament; vor înceta protestul ? Eu cred că nu. Energiile descătușate nu mai pot fi vârâte așa ușor înapoi în teacă. Și atunci se ridică iar problema motivației adevărate. Dacă proiectul Roșia Montană ar fi apărut brusc pe 28 august , lucrurile ar fi fost explicabile. Dar exploatația este prevăzută de ani de zile. Ce le-a venit miilor de tineri să iasă brusc din case pe 1 septembrie ? Nu e de ajuns să fie numai Roșia Montană. NU SE POATE ! Pentru a găsi adevărata motivație, cea profundă, cred că trebuie să examinăm puțin lozincile. ”Jos capitalismul! este una dintre ele. Cred că aici e cheia. Demonstranții vor să-i apere pe cei din Roșia Montană nu numai de poluare, dar mai ales de capitalismul veros. Să nu devină minerii părtași la vânzarea țării pe nimic. Să-i salveze din postura de slugi ale capitalismului. Chit că ei, roșienii, nu vor să fie salvați. Roșia Montană este un simbol al capitalismului hoț și pungaș. Prin câteva seri de plimbări prin capitală, cu sau fără bicicletă, hipsterii i-au lăsat fără muncă pe locuitorii din Roșia Montană. Și fără pâine, implicit. Sunt protestatarii  sensibili la necazul unor confrați rămași fără mijloace de subzistență din cauza lor ? Nici vorbă! Cei din Piața Universității știu mai bine ce e bine și ce e rău pentru ceilalți români.”Cianura omoară, sărăcia nu omoară ” era o lozincă. Cred, totuși, că roșienii trebuiau iertați. Mai ales că nimeni n-a protestat contra exploatării aurifere de la Baia Mare, Baia de Arieș, și nu au ieșit în stradă nici măcar zece hipsteri când s-au tăiat atâtea păduri în Covasna, Harghita, sau în multe alte zone. A căzut beleaua pe 3000 de locuitori din Roșia Montană. În Piața Universității au ieșit ”la pas ” zece mii de oameni și i-au condamnat la foame pe cei din Roșia Montană. De ce ? Pentru că pornirea anti e prea puternică. Ea calcă totul în picioare ! Este un fior de indignare, este o undă sfântă care nu mai are stavile. Chiar dacă au spus ”Jos capitalismul”, demonstanții nu sunt nostalgici ai comunismului. Deși nu cred că inventeze ei un nou sistem social, nemaivăzut și nemaiauzit. Poate spre vreo formă de socialism. Deși socialismul de tip suedez are tot relațiile capitaliste la bază!  Dar până la altă societate e departe. Deocamdată protestatarii nu mai vor ce e acum. Au un dor nebun de o societate curată și necoruptă. Și morală. Toamna românească  poate fi o revoluție incipientă. Este o mișcare contra sistemului, prima de acest fel în fostele țări comuniste. Cred că trebuie să i se dea toată susținerea.
luni, 9 septembrie 2013

 
Ați văzut ce a fost ieri la Roșia Montană ?  O mare demonstrație ! 10000 de oameni s-au adunat în Piață. Primarii din 50 de comunități din Apuseni au lansat de Ziua Minerului desfășurată la Roșia Montană un ”Apel către Parlamentul României” prin care s-a cerut salvarea câinilor comunitari din București. Lumea era foarte furioasă. Se lupta contra eutanasierii câinilor din capitală. N-ați văzut ? Zeci și zece de pancarte: ”Iubim și câinii vagabonzi! ” ”Nu-i otrăviți pe prietenii omului ” ”Nu le dați cianură, mai bine o friptură !” ”Și câinii e suflete” ”Dreptul la viață și procreare” . ”Uniți, salvăm câinii maidanezi ” ”Refuz, rezist, nu vreau câine ucis” Păi cum să fie 10000 de oameni când în toată Roșia Montană sunt numai  3000 de locuitori ? Păi au venit, domnule, din Bârlad, din Satu Mare, din Mehedinți ! Ce crezi ! Dar ce-i mâna pe ei în luptă ? Mila, domnule (La pășune, domnule!) Mila omenească față de niște ființe nevinovate cu patru picioare ! Și să le dea Domnul (tot ce doriți !) sănătate lui domnu’ Vadim și lui doamna Iacob; și la doamna Brigitte Bardot ! Coloana de manifestanți a străbătut tot orașul, după care s-a întors în piață unde a rămas până la ore târzii. Jandarmii au fraternizat cu demonstranții, cu care au jucat împreună table și șah.
duminică, 8 septembrie 2013

Am fost prin librării. Am văzut că nu se găsește cartea mea ”Candelabrul galben”,  aspect care m-a bucurat foarte mult. Pentru că însemna că s-a vândut. Logic ! Am rezervat  câteva mese la Hilton și am trimis invitații unor prieteni pentru a serba evenimentul. Un drăcușor mi-a dat ghes să întreb la o librărie, la Cărturești, câte exemplare au avut. ”Niciunul” a fost răspunsul.” Cum așa ?” am exclamat. ”Dumneavoastră sunteți sigur că ați scris cartea ? ” m-a întrebat o domnișoară drăguță. Am plecat. Am fost la celelalte librării din centru. Nicăieri nu a auzit nimeni de carte. Am contramandat invitațiile. Editura Tracus Arte n-a expediat niciun exemplar către librării. Ce mai era de făcut ?   

S-a spus despre protestul Roșia Montană că este pașnic. Păi toate protestele la care nu se aruncă petarde sau pietre sunt pașnice. Dar manifestația asta este, într-adevăr, o dulceață. Aseară oamenii s-au dus la televiziune. De ce s-au dus acolo ? Poate că fiind seară de seară pe străzi, l-au pierdut pe Mircea Radu. Am crezut că vreun protestant cu portavoce va pune tunurile pe TVR. Că se va urca pe ghereta de la intrare și le va spune câteva să le meargă fulgii. Cum făcea Miron Mitrea când era sindicalist furios și sărac. Pe basculantă. Dar băieții au fost pașnici. ”Nu vrem cianură” spuneau ei de parcă li se adusese  cina. ”Vrem încă două lingurițe de zahăr ” ”Și puțină lămâi” Printre manifestanți se plimbau bicicliști cu portbagaje umflate ”Ia porumbelul, neamule ” ”Poze cu maimuța Kiki și bursucul Miki ” ”Nu dați banii pe prostii, luați bomboane la copii !”. Unii vorbeau la telefon: ”Ce mai zice Paula Iacob La RTV  ? S-a făcut bine împăratul Iulian ? Au făcut botezul lui aia mică a lui Eba ? L-au transferat pe Becali la Poarta albă ? ” Au urmat câteva numere de echilibristică pe bicicletă, care au fost aplaudate frenetic. S-a bătut din borcane, cutii de conserve și tobe. Cel mai reușit și impresionabil refren mi s-a părut : "Refuz, rezist, nu vrem gaze de şist".Când au auzit guvernanții această strigare, precis că au început să tremure de groază și au fugit prin păduri, prin munți și văi !
sâmbătă, 7 septembrie 2013

Ieri a fost o zi cu multe manifestații în București. Demonstrația pentru Roșia Montană, din Piața Universității, mitingul contra câinilor maidanezi din Piața Romană, meciul de fotbal cu Ungaria. De fapt, cu ungurii  au fost mai multe meciuri, începând cu gala de box din Gara de Nord continuând cu K1 din centrul vechi și cu încă o etapă în fața Arenelor. Deși la lupte libere ungurii au avut o oarecare superioritate (de primitivism) , în Arenă au luat o bătaie strașnică (3-0).  În centrul vechi  ungurii s-au bătut cu toate mesele și scaunele posibile, mai rău ca don Quijote  cu morile de vânt. Le-a dat și cu funingene pe la nas! Ce mai, le-a făcut zob ! O doamnă străină de fotbal, cazută din cer în centru vechi, a întrebat : ”Da’ ce-i aicea, au dat hunii ?” O nimerise la fix, chiar hunii fuseseră ! În Piața Romană s-a cerut demisia lui Oprescu. Auzind aceasta, probabil că edilul a început să plângă. Protestul privind Roșia Montană a înregistrat cea mai slabă prezență de când a început el: 150 de oameni bătând în tingire ( ca să nu zic în retragere). Probabil că demonstranții au tânjit după mitingul cu câinii, unde exista o motivație mult mai clară și mai concretă.
vineri, 6 septembrie 2013

M-am zguduit  de râs scriind cartea  asta !

Este de neînțeles cerbicia stupidă cu care posturile de televiziune refuză să transmită protestul Roșia Montană. RTV care face subiect de zile întregi pe înmormântarea unui țigan care s-a crezut rege, a durerilor de șale ale unui ” împărat ”care s-a umflat de băutură și mâncare pe la paranghelii, a unor poze cu Gigi Becali masat în închisoare, a modului în care s-a născut bebelușul lui Eba, câte kilograme are și cum suge el de tare etc., etc., această televiziune avidă după orice fel de subiecte ocolește în chip absolut misterios transmiterea oricăror imagini de la miting. Chiar referirile sunt făcute pe fugă, crainica uitându-se speriată în stânga și-n dreapta să n-o scoată cineva pe sus din platou. Au făcut scurte transmisii Antena 3 și Digi 24. Și mai mult Nașul, ”singura televiziune care transmite protestul Roșia Montană”; numai că Nașul lasă camera fixată pe un cadru general și se duce la culcare. Niciun  comentariu, niciun interviu de la ”fața locului”. Câteodată mai apare pe acolo fața unui imbecil insistent și gângăvit, pe nume Cartianu, care-și mai aduce drept interlocutor câte unul ca el. Un comentariu mai lung a făcut aseară Radu Banciu, de la B1. Cu nihilismul care-l caracterizează, Banciu a făcut praf toată manifestația din Piața Universității, spunând că atunci când vor apărea lideri ai protestului, aceștia vor fi cumpărați de Regia cu pricina și demonstranții vor rămâne în stradă bătând aiurea în borcane. Eu nu cred acest lucru. Eu cred că acum se formează o tânără societate civilă care va reacționa eficient la abuzurile politicienilor. Dar eu sunt mai naiv.

 ”Popor de oi, ieșiți din case, vă mănâncă lupii”  au mai scris protestanții. Aici au certă dreptate. ”Indubitabil!” cum ar spune un păstor de pe munte. Numai că până la lupi ne papă câinii. Astăzi, va fi o demonstrație contra câinilor maidanezi. Iubitorii de haimanale băloase își vor lua javrele în brațe și se vor ascunde cu ele după calorifer sau prin cotețe improvizate din lădițe de bere. Ce-ar fi să se unească mitingurile ?   Că de la Piața Romană până la Universitate nu e decât un pas. Și unirea face puterea . Și dacă vor striga : ”Ieși afară, javră ordinară” vor atinge două ținte dintr-un foc !
joi, 5 septembrie 2013



Demonstrația din iarna anului 2012 a început cu 10 – 12 inși. Spre seară se strângeau 150 -200 de persoane, iar în zilele bune (deși friguroase) abia vreo 300 de oameni. Protestul din 1 septembrie a început cu 2000 de oameni dintr-un foc.  Ceea ce arată o bună mobilizare. Pe internet, desigur. Ca în cazul revoluțiilor din țările arabe, ca în situația mitingului din Turcia. Foarte mulți oameni tineri, foarte mulți bicicliști. Oameni buni de miting, nu pensionari cu cearcăne pe la ochi. Mobilizarea este caracteristică mișcărilor tip GREENPEACE, și fixitatea ideilor la fel. Ideologia bate spre stânga, spre anarhism; a se vedea lozincile ”Jos capitalismul” și ” Jos Băsescu, Ponta și Antonescu”. Adică jos tot!  Vor conduce bicicliștii ! Un participant mi-a explicat de ce n-are statul român bani pentru exploatarea de la Roșia Montană: pentru că fură banii hoții din partide. Și care este soluția ? l-am întrebat. ”Să stăm acasă, în fotel ” a spus el, șugubăț. Deci omul e aerian. Plutește pe deasupra Bucureștiului, sau Timișoarei, sau Roșiei Montane. De aceea oamenii o țin numai pe a lor. Când un câine a mâncat de viu un copil, nici n-au catadicsit să se intereseze despre ce e vorba.  Dar în a patra zi/seară de proteste, unii parcă s-au mai uitat în jur. Și au protestat și contra câinilor vagabonzi. Fiindcă au strigat: ”Ieși afară, javră ordinară !”
miercuri, 4 septembrie 2013

Este foarte bine că avem proteste. Deși adunarea bruscă a două mii de oameni în centrul capitalei rămâne un mister absolut. Problema Roșia Montană e veche de 15 ani. Sigur, unii au aflat abia dimineață. Ca și de moartea lui Ștefan cel Mare. Au fost evenimente grave la care nu a reacționat nimeni. Tăierea salariilor bugetarilor cu 25 %. Angajarea împrumutului la FMI: înrobirea României pe ani de zile. Niciun pâs. Ignorarea votului a șapte milioane și jumătate de români care au decis suspendarea lui Băsescu. Șase judecători de la Curtea Constituțională  au spulberat opțíunea. Nimeni nu a suflat un cuvințel de protest. Dar actuala demonstrație e binevenită. Orice protest este benefic. Însă limitatea la cazul Roșia Montană nu cred că e de bun augur. Asta în condițiile în care există probleme mult mai mari. Cum ar fi : nerealizarea unui proces real al comunismului; nerealizarea purificării aparatului administrativ de stat, ocuparea de funcții în stat și în partide de către foști comuniști ca Băsescu sau Năstase; indiferența față de promovarea eșalonului doi și trei de foști comuniști; nepedepsirea torționarilor comuniști; aservirea politică a procurorilor și judecătorilor.

   
Una din cele mai stupide lozinci pe care am auzit-o la protestele Roșia Montană a fost ”Jos Băsescu, Ponta și Antonescu ” . Demonstrează clar buimăceala demonstranților. E ca și cum s-ar striga : ”Jos Putin și Navalnii” . Cu privire la Roșia Montană, s-a făcut un referendum local și 80% dintre locuitorii zonei au fost pentru începerea lucrului în mină. Adică e vorba de o situație în care vrem să ajutăm o bătrânică să treacă strada, dar ea nu vrea. Există problema înstrăinării exploatării. De ce nu face asta statul român ? Simplu: din același motiv din care privatizează CFR marfă. Statul român n-are bani. Totuși, înverșunarea protestatarilor este de admirat. Cheful lor de demonstrație crește pe măsură ce motivația dispare tot mai mult în ceață. Când s-a ieșit în stradă pentru apărarea demnității medicului  Arafat, în iarna lui 2012, protestanții au făcut un gest demn de toată admirația. De aceea au avut și sprijinul masiv al populației. Dar de data aceasta, demonstrația pare de domeniul absurdului; să protestezi din București că se dă cu cianuri lângă Alba Iulia. Păi când au dat în Siria cu arme chimice și au omorât copii, nu ne-a durut în niciun fel ? Plus că în Alba Iulia nu protestează nimeni. Revenind la poziția politică, este abulică rău de tot. Nici Băsescu , nici Ponta, nici Antonescu ? Păi atunci cine ? Vadim Tudor ? Funar ? Apropo, Gheorghe Funar a spus că faraonii înveșmântați în aur în mormintele lor n-au avut metalul prețios din vreo exploatare a lor. Și că egiptenii sunt urmași ai dacilor. De unde au avut faraonii tone de aur masiv ? Ați ghicit ! De la Roșia Montană !  
marți, 3 septembrie 2013

  
O bucurie fără margini ne produce protestul de salvare a Roșiei Montane. Mai ales că e aproape, la câțiva km distanță de București. Roșia, nu protestul. Demonstrația e și mai la îndemână, taman în inima capitalei, la kilometrul zero. Spuneam de mare bucurie. Păi s-a dat Petromul la austrieci și n-a ieșit nimeni. S-a dat autostrada Transilvania la americani (Bechtel) și n-a crâcnit niciun cetățean.S-a dat telefonia la greci.Oțelul la indieni. Nimic ! Ne-am îndatorat cu miliarde de euro la F.M.I și nimeni n-a  ieșit nici măcar  în fața blocului, la bătător. Dar acum nu mai merge, nenicule ! Gata ! Ne-a ajuns cuțitul la os. Fiecare cetățean se simte străpuns de cianură. Și să nu credeți că dacă Roșia Montană e departe de București sau de Constanța, noi trebuie să stăm ca proștii nemișcați (există și proști mișcați)  în fața tâmpitei de cianuri. Mii de oameni zdraveni la cap s-au culcat noaptea pe asfalt. Unii și-au adus și cortul; alții, bicicletele. Deși nu cred că poți să te culci pe o bicicletă. Sau cu o bicicletă. Supărarea lor era foarte mare. De aceea au tăiat cablurile de la televiziuni. Au împiedicat troleibuzele să se retragă la depou. ”Cum să te retragi, nene, nu vezi că așa nu se mai poate ?” Jardarmii n-au mai întrebat de autorizație de miting. Le venea și lor să se culce pe asfalt. Temperatura era de 29 de grade. Început splendid de toamnă. Azi în parcul Tei, un câine maidanez a sfâșiat un copil de patru ani. ”Și?” Și l-a desfigurat, l-a mâncat de viu. ”Lasă-ne, dom’ne, cu chestii d-astea, nu vezi ce-i pe capul nostru ?”
luni, 2 septembrie 2013

La mitingul de ieri ”Salvați Roșia Montană”, mi-a atras atenția o lozincă: ”Jos capitalismul ”. Păi nu s-a început revoluția din 1989 cu ”Jos comunismul ” ?  Oare ăsta să fi fost imperativul cel mai de seamă al ieșirilor în stradă de la 1 septembrie ?  S-a încheiat un ciclu ? Asta a fost  tot ? Am ajuns de unde am plecat ? Și dacă nu mai vrem capitalism, spre ce am tinde ? Spre feudalism ? Cu baroni locali ? Nu ! Spre sclavagism ? Nu, că am văzut și lozinci ”Jos sclavia”. Atunci ? Spre comunism…în zbor ? Mărturisesc că nu dibuiesc. Orbecăiesc ! Sensul acestei lozinci, ”Jos capitalismul”, îmi scapă.

 
duminică, 1 septembrie 2013

 
Cred că opiniile lui Emil Constantinescu, fost președinte al României pe timpul Convenției democratice, sunt foarte pertinente. Este foarte ciudat faptul că se ține prea puțin cont de ele. Elena Vijulie i-a pus câteva întrebări fostului președinte, la postul Digi tv. Un post de televiziune amorțit, care, fie că există sau nu, lucrurile stau la fel. ”Monarhie sau republică? ” a întrebat Vijulie. ”Monarhie” a răspuns Emil Constantinescu. ”Traian Băsescu sau Ion Iliescu ?” ”Niciunul” a răspuns președintele”. ”Dreapta sau stânga ?” ”La noi nu există dreapta.Există doar o falsă dreapta ”.” Cum trebuie să fie un om de stat ?” ” Cinstit și cu viziune”. A vrut să spună fostul președinte că Traian Băsescu n-ar fi cinstit și n-ar avea viziune ? ”Da’ cum îți permiți, mă domnule?” cum ar spune Bibanul.
sâmbătă, 31 august 2013

Criticul literar Alex  Ștefănescu s-a apucat de politică. Dar nu a dovedit o tot așa aplecare cum o are față de literatură. Am toată stima pentru activitatea sa în critica literară, dar găsesc că prestația sa politică este jalnică. Intrat în tabăra dreptei, Alex Ștefănescu s-a alăturat grupului elitist format din Liiceanu, Pleșu, Patapievici.  Se pare că a avut disensiuni cu Nicolae Manolescu, iar domnul Profesor l-a invitat să plece de la România literară. Le este tot mai greu oamenilor de ”dreapta” să-și argumenteze opțiunile. Să arate ce e bun în viziunea lor. Recurg atunci la o cale simplistă, de atacare a adversarului. Alex Ștefănescu s-a apucat să-l critice pe Crin Antonescu. Foarte bine ! Dar reproșul principal pe care i-l aduce liderului liberal, și anume că acesta vrea să ajungă la Cotroceni, este foarte subțire. Traian Băsescu n-a vrut să ajungă la Cotroceni ? În plus, Băsescu nici nu mai vrea să plece, deși  7,4 milioane de români i-au cerut acest lucru.
vineri, 30 august 2013

Nu cred că se mai îndoiește cineva că Gigi Becali a ajuns în închisoare datorită gurii sale. Ilegalități au comis mai multe persoane, foarte multe din cele cunoscute publicului. Însă de-a lungul timpului postrevoluționar, au fost pedepsiți numai cei care au vorbit mult. ”Cine limbă lungă are, cinci ani va săpa la sare ” – era o vorbă. Au fost încarcerați Sorin Ovidiu Vântu și Adrian Năstase. Dar Vadim Tudor a înjurat și jignit o grămadă de lume, a avut procese cu multe persoane importante și a pierdut, s-a dovedit un imbatabil împroșcator de invective. Și nu numai că nu i s-a întâmplat nimic grav, dar a ajuns și europarlamentar. Societatea noastră îl apreciază și-l iubește. Nu mai contează că îi scria poezii Elenei Ceaușescu. Ne-am mirat că torționarul Vișinescu n-a pățit nimic până-n prezent. Păi uite că nici Vadim n-a pățit ! Mai mult, este cocoțat în scaunul de parlamentar european !    
joi, 29 august 2013

Ce arată gestul Lianei Stanciu ? Postul național de televiziune este condus de Claudiu Săftoiu. Pus de USL. Cu toate acestea Liana Stanciu a cenzurat interpretarea unei melodii de către rapperul Marius Ivancea, cântec în care era criticat președintele țării. A cenzurat ? I-a smuls microfonul, pe model Băsescu luat telefon de la o jurnalistă. Păi dacă domnul Claudiu Săftoiu, reprezentant al USL, conduce televiziunea română, cum e posibil ca doamna Liana Stanciu să se manifeste vădit pro-băsistă ? E posibil. Așa cum în perioada Convenției democratice, între 1996 și 2000, liderul țărănist Ion Diaconescu spunea : ”Conducem noi cu oamenii lor!”. Traian Băsescu a știut să-și formeze un fel de armată. Mulți profesioniști care erau jurnaliști independenți. Oameni care știau că valoarea activității unui ziarist constă în obiectivitatea sa. Cum a cucerit Traian Băsescu oameni ca Robert Turcescu ? Poate că răspunsul este foarte simplu, dar eu nu-l știu. Deseori, Turcescu simțind că și-a pierdut credibilitatea scoate un fel de mârâit nervos, un zgomot ca de șenile de tanc rusesc  uzat.
marți, 27 august 2013

Mulți scriitori și publiciști, simpatizanți ai lui Băsescu, s-au simțit datori să-și expună public simpatia față de președintele ales ( și respins!). Și când spun ”datori”, nu mă refer neapărat la bani. Unii se simt datori față de o angajare mai veche, de care nu mai vor să se dezică. Au pornit-o cu Băsescu și acum le e rușine să admită că s-au înșelat. Delicată situație !  În plus, au dispărut marile merite ale lui Băsescu. De pildă, condamnarea comunismului. Nenorocita descoperire a torționarului Vișinescu a stricat totul. Omul, săracul, se ducea să mănânce la restaurant. Și au tăbărât niște jurnaliști tineri și neștiutori pe el, să-l chinuie. ”Puteți să dormiți noaptea ? ” au întrebat ei.”Asta-i bună ! De ce să nu pot ?!” s-a revoltat el. Apariția tam-nesam a lui Vișinescu a spulberat toată osteneala lui Băsescu de a condamna comunismul. Păi de ce nu ne-a condamnat și pe noi, să mânânce și gura noastră la restaurant !?  Dispărând motivele de admirație pentru Băsescu, mulți susținători au recurs la o tactică veche: atacarea adversarului. Și trag tare pe peneliști + plus Voiculescu. E adevărat că unii sunt mai înțelepți și tac. Marii noștri filosofi, de exemplu. Ei nu fac decât să întărească adevărul conținut de două proverbe celebre:” tăcerea e de aur” și ”dacă taci filosof rămâi”. Iată că astfel, fără să se mai obosească să scrie opere noi și zguduitoare, ei se confirmă drept veritabili filosofi, tăcând.
luni, 26 august 2013

Ar trebui să citim numai cărțile pe care le vom reciti, spune un mare scriitor. Dar cum să aflăm că merită recitite, dacă nu le-am citit mai întâi ? Din referințe ?  În orice caz, trebuie să știm să ne alegem cărțile. Să n-o facem la întâmplare. De exemplu: te apropii de bibliotecă ținând ochii-nchiși. Nimerești un bibelou și apoi o scoică de la Costinești. Apoi cotoarele cărților. Vrei să iei una mai subțire și pipăi pe deasupra. Scoți cu un gest nervos o cărticică. E chiar o broșură: cartea lui Mao.Ce caută ea în biblioteca ta ? N-ai ce face. Ai ales-o, trebuie s-o citești! O termini repede și rămâi extaziat. Te cuprinde un chef chinezesc de muncă, de realizări și succese. E o zi frumoasă și caldă și atmosfera dâmbovițeană se dovedește mai puternică. Lași proiectul cu munca la o parte. Tânjești după o carte a dreptei românești. A oamenillor  de elită, a celor cu performanța și inventivitatea. Oare ce o fi scris Mihai Răzvan Ungureanu ?  Cauți pe net:

  • Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (Iași, 1998);
  • Convertire și integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iași, 2004);

Aha ! Știi că n-ai în casă așa ceva. Doar n-o să te duci la bibliotecă !  Trebuie să mai cauți. Uite:


O, astea sunt bune de citit. Și nu trebuie să te duci la bibliotecă; le citești de pe net.
duminică, 25 august 2013

Daniel Cristea-Enache a decis să-l intervivieze pe Dan C. Mihăilescu prin e-mail. Nu se poate spune că procedeul este nou și modern, fiindcă doar scrisoarea de hârtie de altădată a fost înlocuită de mesajul elecronic. Metoda însă e veche. Trimiți o întrebare doldora de sensuri și primești un răspuns dens și divagat. Despre Dan C. Mihăilescu se știau multe lucruri. Despre activitatea lui, despre cărțile lui, despre rubrica de la PROtv. Când am citit în ”Viața unui om singur” de Adrian Marino că acesta  era îngrijorat ca lucrarea sa să nu cadă pe mâna lui Dan C. Mihăilescu, m-am întrebat ce acuze îi aducea venerabilul regretat cărturar omului care aduce cartea. În ”Cartea ca destin”, Daniel Cristea-Enache nu lămurește lucrurile; prin întrebările pe care i le adresează, DCE nu- i reproșează nimic lui Dan C., din contra, îl laudă tot timpul. Dan C. Mihăilescu se declară un om de dreapta. Adică ”…paseist, reacționar,om al rădăcinilor, mai puțin al coroanei. Nu spun neapărat, ca Eminescu, că mi-aș fi dorit să fiu plăieș pe vremea lui Alexandru cel Bun, dar măcar pescar, meșter pietrar, zugrav de biserici și apicultor (musai cu cramă bogată) sub Ștefan cel Mare – asta da reverie.”  Dan C. se dovedește un îndrăgostit de perioada interbelică. De viața la țară. De narcoza ruralității. De ”magia fântânii, tăcerea de pâslă groasă a nopților, șiruitul ploii pe acoperișul de țiglă, rumegatul vacii, ațipitul în căpița de fân, drumul spre Măgură printre fagi și mesteceni, alaiurile fastuoase de curci,rațe,gâște și găini, mirosul bălegarului, șipotul laptelui muls, ațele de apă care-i curg vacii din bot, țoiul de țuică rece sorbită vara-n beci,voiniceala vițelușului, mersul prin ierburi în tălpile goale, planarea uliului peste ogradă, căprioarele rătăcite prin grădini, căldura grea, toropitoare, din miezul zileleor de vară, punctată de bâzâitul insectelor, simfonia de Paști a cucilor cu mierloii,cintezoii, rândunelele…”  Dar Dan C Mihăilescu tânjește și după farmecul  vieții în comunism. Prăduind  cu nonșalanță bunătățurile agonisite cu ore chinuite de stat pe la cozi de către mama sa, dădea săptâmânal petreceri  sardanapalice,unde chefuia pe săturate cu prietenii. Valoarea acelor clipe o dădea prietenia. Acum aceasta a dispărut. Iată cum Dan C. Mihăilescu nu era numai un paseist clasic, un idealist al interbelicului, dar și un nostalgic al vieții din spatele perdelelor din comunism. Asta o fi însemnând ”om de drepta” ? Sigur, nu poate fi aceasta esența viziunii. Se înțelege că Dan C. Mihăilescu  este un adept  al orientării cultivate de Patapievici, Liiceanu, Pleșu.  Toate ar fi bune și frumoase, dacă nu cumva această orientare n-ar fi decât o plutire peste realități. O vorbă din popor referitoare la intelectualul  pus  în situația să evalueze căile spre propășirea neamului, sună astfel: ”E poet nene, e dus !”
sâmbătă, 24 august 2013

Cea mai tare apariție de carte din ultima perioadă mi s-a părut a fi  ”Iosif și frații săi” de Thomas Mann. Povestea biblică  este prezentată ca un film de aventuri. Se spune că această carte voluminoasă este greu de citit. Pe mine m-a captivat de la primele pagini și m-a interesat acțiunea ca și personajele în egală măsură. Este surprinzător pentru Thomas Mann, care se adâncește de regulă în analiza unor stări sufletești până la paroxism, cum a fost cazul romanului Doctor Faustus, că are de data aceasta o proză de zici că e vorba de Walter Scott. Sau Fenimore Cooper. Față de aceștia există o deosebire esențială: personajele sunt construite cu o mare forță, sunt parcă făcute cu dalta în stâncă.