povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 25 august 2013

Daniel Cristea-Enache a decis să-l intervivieze pe Dan C. Mihăilescu prin e-mail. Nu se poate spune că procedeul este nou și modern, fiindcă doar scrisoarea de hârtie de altădată a fost înlocuită de mesajul elecronic. Metoda însă e veche. Trimiți o întrebare doldora de sensuri și primești un răspuns dens și divagat. Despre Dan C. Mihăilescu se știau multe lucruri. Despre activitatea lui, despre cărțile lui, despre rubrica de la PROtv. Când am citit în ”Viața unui om singur” de Adrian Marino că acesta  era îngrijorat ca lucrarea sa să nu cadă pe mâna lui Dan C. Mihăilescu, m-am întrebat ce acuze îi aducea venerabilul regretat cărturar omului care aduce cartea. În ”Cartea ca destin”, Daniel Cristea-Enache nu lămurește lucrurile; prin întrebările pe care i le adresează, DCE nu- i reproșează nimic lui Dan C., din contra, îl laudă tot timpul. Dan C. Mihăilescu se declară un om de dreapta. Adică ”…paseist, reacționar,om al rădăcinilor, mai puțin al coroanei. Nu spun neapărat, ca Eminescu, că mi-aș fi dorit să fiu plăieș pe vremea lui Alexandru cel Bun, dar măcar pescar, meșter pietrar, zugrav de biserici și apicultor (musai cu cramă bogată) sub Ștefan cel Mare – asta da reverie.”  Dan C. se dovedește un îndrăgostit de perioada interbelică. De viața la țară. De narcoza ruralității. De ”magia fântânii, tăcerea de pâslă groasă a nopților, șiruitul ploii pe acoperișul de țiglă, rumegatul vacii, ațipitul în căpița de fân, drumul spre Măgură printre fagi și mesteceni, alaiurile fastuoase de curci,rațe,gâște și găini, mirosul bălegarului, șipotul laptelui muls, ațele de apă care-i curg vacii din bot, țoiul de țuică rece sorbită vara-n beci,voiniceala vițelușului, mersul prin ierburi în tălpile goale, planarea uliului peste ogradă, căprioarele rătăcite prin grădini, căldura grea, toropitoare, din miezul zileleor de vară, punctată de bâzâitul insectelor, simfonia de Paști a cucilor cu mierloii,cintezoii, rândunelele…”  Dar Dan C Mihăilescu tânjește și după farmecul  vieții în comunism. Prăduind  cu nonșalanță bunătățurile agonisite cu ore chinuite de stat pe la cozi de către mama sa, dădea săptâmânal petreceri  sardanapalice,unde chefuia pe săturate cu prietenii. Valoarea acelor clipe o dădea prietenia. Acum aceasta a dispărut. Iată cum Dan C. Mihăilescu nu era numai un paseist clasic, un idealist al interbelicului, dar și un nostalgic al vieții din spatele perdelelor din comunism. Asta o fi însemnând ”om de drepta” ? Sigur, nu poate fi aceasta esența viziunii. Se înțelege că Dan C. Mihăilescu  este un adept  al orientării cultivate de Patapievici, Liiceanu, Pleșu.  Toate ar fi bune și frumoase, dacă nu cumva această orientare n-ar fi decât o plutire peste realități. O vorbă din popor referitoare la intelectualul  pus  în situația să evalueze căile spre propășirea neamului, sună astfel: ”E poet nene, e dus !”

0 comentarii: