povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Blog Archive

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 14 octombrie 2013

 
Cea mai tare mi s-a părut faza cu plăcuțele colorate. Manifestanții au desenat pe asfalt, ținând deasupra capului plăcuțe colorate, o frunză. Disciplină după rețeta MISA. Un fel de spirală MISA. Poate că de acolo veneau și instructorii cu experiență. O tănără a fost întrebată dacă nu îi este greu să stea timp îndelungat în poziția aceea cu plăcuța ridicată deasupra capului: ”Nimic nu mi se pare greu pentru a salva Roșia Montană!”.Mi-a venit să plâng. Oamenii aceștia nu cunosc batjocorirea suferită la organizarea marilor serbări comuniste. Să devii un număr care ține o plăcuță. Strigăte și înjurături. Pentru omagierea unui dictator. Toată lumea mergea acolo cu o silă imensă. A face sus și jos cu o plăcuță este ceva dezonorant. Este uciderea personalității. Desconsiderare și umilință totală. Sigur, atunci ți se tăia din salariu dacă nu te duceai. Este de neînchipuit că niște oameni maturi execută de bunăvoie aceste eschibiții umilitoare. Personal n-au nicio apreciere pentru așa ceva: să vrei să devii cârpă de bunăvoie. Mi-e rușine cu asemenea oameni.

2 comentarii:

gigixy spunea...

bun text! si pdv. de dat "Like".

pax spunea...

Amestecăm lucrurile, în comunism problema nu erau demonstrațiile cu plăcuțe, ci faptul că lumea era pusă să facă chestia asta în mod forțat.