povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 1 decembrie 2013

Haruki Murakami nu va lua niciodată Premiul Nobel. Stilul său de scriere este foarte simplist. Propozițiile scurte, ca de compunere școlară. Descrierile sale sunt gazetărești. Personajele sale sunt îmbrăcate de regulă sport, tricou, adidași, sacul purtat pe spate, și sunt iubitori de jazz și de înot. Dar Haruki Murakami nu are personaje remarcabile; nu sunt construite astfel încât să le ții minte. Eroul principal este de regulă drept, fără sinuozități, un tip muncitor care cade în situații ciudate. Chiar dacă are frământări de conștiință, acestea nu se datorează luptei dintre bine și rău, ci din cauze impuse, forțate; din pierderi de memorie, vise, stări induse de droguri. Și de multe ori eroul nu știe bine de ce i se întâmplă anumite lucruri. Așa de exemplu vine cazul cu Tsukuru  Tazaki. El se simte foarte bine în compania unor prieteni, dar aceștia îl părăsesc ca pe un ciumat și nu-i dau nicio explicație cu privire la nemulțumirea lor. I se transmite doar : ”Știi tu mai bine ce-ai făcut !” . Dar el nu știe. Și Tsukuru  Tazaki începe să-și trăiască viața căutând să afle cu ce a deranjat așa tare. Iată un conflict (literar) creat din nimic. M-am gândit la un moment dat că aceasta e modalitatea lui Haruki Murakami de a scrie: își aruncă personajul într-o dilemă și p-ormă se dă cu capul de pereți ca să-l scoată de acolo. Exagerez, fiindcă Haruki Murakami ocupă pagini întinse cu dilatarea problemei. Tazaki are o întâlnire amoroasă cu două tinere din grupul său de prieteni; dar nu știe dacă întâmplarea s-a petrecut în realitate sau doar a visat. Asta-i bună !  Cum vine asta, domnule Haruki ? Și vrei să te cred ?  

Haruki Murakami introduce de multe ori în cărțile sale elemente fantastice, așa, tam- nesam. În” IQ84” apar pe cer doi sori. Adică de la soare: un soare, doi sori. Bun ! Dar autorul nu dă nicio explicație fenomenului, nu zice nimic acolo, că e o iluzie optică, sau vreo catastrofă, ceva. Nimic. A vrut să creeze o atmosferă stranie și a trântit doi sori pe cer.Fără probleme. Și acest scriitor s-a declarat singur un geniu, la lansarea cărții sale ”Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelegrinaj”. Păi unde sunt, Doamne, scriitorii uriași ca Cehov, Dostoievski, Flaubert ? 

Dacă pe Haruki Murakami l-ar fi chemat într-un fel de nume cu rezonanță englezească, nimeni n-ar fi zis că e japonez. Cultura lui de bază este cea europeană.  În scrierile sale nu răzbate nimic din tradițiile japoneze. Este un fel de trădător. Și se vede că acela care se îndepărtează de la valorile nației sale nu atinge universalitatea.

 

2 comentarii:

Andrei Judeu spunea...

Că veni vorba de 1Q84, din câte îmi aduc eu aminte, pe cer apăreau două luni. În ceea ce privește ultimul roman semnat de Murakami, da, vă dau dreptate. E tras rău de păr.

ioansuciu spunea...

Andrei Judeu : Asa e. E vorba de doua luni (corpuri cerești).Imi cer scuze.