povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
marți, 11 iunie 2013
Ateneul Român

10 iunie 2013

Gabriel Liiceanu a procedat la fel ca Socrate care-și provoca interlocutorii la discuții, ca să obțină de la ei răspunsurile dorite. L-a folosit pe Lucian Boia. Deși conferința, potrivit temei, îl viza mai mult pe Lucian Boia, ca autor al cărții puse în discuție, mai mult a vorbit Gabriel Liiceanu. De ce a avut nevoie Lucian Boia de Gabriel Liiceanu ? Ca acesta să pună accent pe ideile din scrierile sale. Lucian Boia are o viziune neagră despre România, și Liiceanu a dat senzația că-l contrazice. ”Domnule Boia, ați distrus mitul uniirii țărilor românești de către Mihai Viteazul de la 1600” ”Am spus doar care era realitatea istorică ” ”Dar România are nevoie de mituri sau de adevăr ?” a întrebat filosoful. ”De adevăr !” a răspuns istoricul. ”Dar adevărul este demobilizator ! Tinerii or să plece din țară!” a spus Liiceanu. ”Îmi pare rău! Și eu ce să fac ? ” a răspuns Boia. Dar de ce ar fi avut nevoie Gabriel Liiceanu de Lucian Boia ? Cred că am mai spus: pentru dialog. De data aceasta Liiceanu nu putea vorbi singur, și să-și mai dea și impresia că se contrazice. Brusc Gabriel Liiceanu ne-a luat și ne-a plimbat prin deșert  40 de ani, la fel ca Moise pe evrei. Ce legătură avea asta cu Casa Scânteii ? Imediat am înțeles unde bătea filosoful. Păi Moise era de dreapta. I-a învățat pe evrei cu libertatea. Decât sclavi în Egipt, mai bine întreprinzători în deșert. Decât îmbuibat de la buget, mai bine descătușat de salariu cu 25 %.  Decât comunist, mai bine mort. Și Moise al nostru a vrut să-i îndrepte numai pe bugetari, că restul erau cinstiți și drepți. N-a avut nimic cu videaniștii, berceaniștii, udriștii. Așa cum unui sclav îi iei mâncarea din blid ca să-i faci un bine, tot astfel Moise al nostru  s-a îngrijit de corijarea populației care trăia sugând de la buget. Și n-a greșit: aruncă-l pe copil în apă și va învăța să înoate!( poate va prinde și pește!). Nu contează câți anișori are copilul ! Cei mici să facă, nene, și ei, eforturi și să nu aștepte totul de la părinți !

Dintr-o dată filosoful i-a reproșat lui Boia că nu a avut ca temă a scrierilor sale libertatea. Că istoricul nu vrea să include printre vectorii de progres ai omenirii libertatea, alături de avuție, putere, cunoaștere și sex.

Trăgeam cu ochiul spre H.R.Patapievici, care se afla într-o lojă din apropierea mea; omul făcea niște expresii ale feței de parcă s-ar fi aflat în extaz sexual. Într-adevăr, jocul lui Gabriel Liiceanu era savuros.

Că societatea occidentală s-a format și dezvoltat pe temeiul punerii libertății pe prim plan. Lucian Boia a răspuns că dacă omul ar fi pus să aleagă între libertate și egalitate, ar opta pentru egalitate. Pentru protecție. ” Atunci de ce ne-am mai luptat să scăpăm de Ceaușescu ? Doar aveam porția noastră fiecare, câte-un pui, câte-un loc de muncă!” a spus Gabriel Liiceanu. ”Pentru libertate se luptă doar un număr mic de oameni, atât în altă parte cât și la noi!” a răspuns Lucian Boia.

A vrut cumva Gabriel Liiceanu să spună că Moise al nostru ne-a eliberat, iar noi nu am știut să prețuim efortul  ?