povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
vineri, 21 februarie 2014

Denisa Comănescu a spus undeva că știe un autor japonez mai tare decât Haruki Murakami. Și astfel a apărut la Humanitas, în colecția Raftul Denisei, cartea scriitoarei japoneze Yōko Ogawa  ” Hotel Iris”.
Scris la persoana întâi, romanul este  povestea de dragoste a unei fete care lucrează ca recepționeră la hotelul proprietatea familiei. Fata, tânără și complet lipsită de experiență, simte prin toți porii ceea ce se petrece în hotelul de pe malul mării. Este impresionată de un bărbat în vârstă, care venise la hotel cu o prostituată. Dar nu e atinsă de frumusețea bărbatului, fiindcă el nu era frumos, nici de alte aspecte, ci de vocea autoritară a omului. Îl urmărește ca-n transă prin oraș și la un moment dat bărbatul îi acordă atenție. Un traducător de limbă rusă, singuratic, care locuia pe mica insula din mare apropierea orașului.
Fata îl urmează la casa lui de pe insulă impresionată de timiditatea bărbatului și sedusă de blândețea lui. Dar la un moment dat i se aude vocea autoritară : ”Dezbracă-te”. Ceea ce se petrece apoi este ceva atipic și ciudat; iar fata e posibil să se potrivească, cu totul întâmplător, cu pornirile stranii ale traducătorului. Bătrânul și tânăra se dedau la ”specialități”  pe care nu le gustă toată lumea. Întrebarea este: poți să ai plăceri când trăiești un coșmar ?
 Scrierea amintește de marchizul De Sade, dar relatarea este făcută în culori mai calde decât la francez. Povestea curge foarte fluent și nici nu ai timp să te întrebi dacă acolo a fost dragoste sau altceva; și ce a fost anume. Cum de o fată frumoasă și tânără se poate lăsa vrăjită de un bărbat bătrân și urât, care o mai și supune unui tratament care nu este deloc adecvat gesturilor de tandrețe ? E posibil așa ceva ? Mă întreb dacă scriitoarea o fi avut vreo experiență asemănătoare celei descrise în roman; prea era în temă.

Aducerea în scenă a scrierilor japonezei Yōko Ogawa  este un fapt insolit și înviorător; aștept și alte traduceri ale acestei autoare.

4 comentarii:

Ryanna spunea...

Cred că toate cărţile au ca subiect experienţe de viaţă trăite mai mult sau mai puţin de către autor. Fie că sunt scrise la persoana întâi sau a doua.
La întrebarea cu trimitere la personajul principal,"Cum de o fată frumoasă și tânără se poate lăsa vrăjită de un bărbat bătrân și urât, care o mai și supune unui tratament care nu este deloc adecvat gesturilor de tandrețe ? ".. nu pot să spun decât atât: "inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste"..bizară viaţă!...


ioansuciu spunea...

Ryana:
Adeseori vedem pe stradă câte o fată frumoasă alături de un bărbat urât. Se spune: ”Bărbatul e bun la pat”. Dar până la pat, nu trebuie s-o mângâie și s-o sărute cu tandrețe ? Multe femei bine bătute declarau că-și iubesc bărbații. Și Andreea Marin se lăuda pe la televiziuni că-l iubește pe Ștefan, chiar când avea vânătăi pe față de la respectivul ”Știfan” !

Ryanna spunea...

Da,sigur, acolo unde nu exista motivatie materiala ,ptr,ca "gura targului" sa spuna ca l-a luat pentru bani,atunci mai simplu este sa se spuna ca-i bun la pat..Nu-i chiar asa!..sunt fete frumoase, cuminti, timide, care, chiar daca atrag atentia unui baiat frumos acesta la randul lui poate fi la fel de timid, sau mai rau, atat de ingamfat si orgolios incat prefera sa se lase cucerit decat sa cucereasca .La randul lor cei urati dispun de mult tupeu se cred frumosi sau chiar de constientizeaza ca sunt putin mai frumosi ca dracul,mizeaza pe inteligenta si isi aleg fetele frumoase..Legea compensatiei,sau legea atractiei? …cine stie cine pe cine guverneaza.
Cu bataia…asta chiar nu inteleg.Mi-e mila de acele femei care raman totusi langa un astfel de tiran doar pentru ca nu au unde sa mearga sau pentru imaginea lumii.
Cu privire la “Stifan” al Andreei Marin…am inteles ca Doamna ar avea la activ niste cursuri absolvite de karate sau metode de autoaparare si posibil intre ei sa se fi dus si “lupte drepte”,de aici si declaratiile in cauza:)
Dar macar aici vorbim de niste oameni frumosi ….

e-provincia spunea...

In mare parte cartile sunt inspirate din experiente de viata traite mai mult sau mai putin de catre autor sau de altii...
Despre literatura japoneza nu prea am cunostinte, deci nu stiu ce ar urma:)