povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
duminică, 23 martie 2014

Până la regimul Băsescu, Gabriel Liiceanu n-a iubit pe nimeni. A făcut mereu o figură de nemulțumit, a bombănit întotdeauna. N-a trimis vreo scrisoare de mare admirație către conducătorul iubit, ca Andrei Pleșu, n-a declarat vreodată că recunoaște valoarea acolo unde e ea, ca Teodor Stolojan referindu-se la Ion Iliescu. A emis critici nimicitoare la adresa unor personaje ca Vadim Tudor , Miron Cosma, Iliescu. Discursul lui după anul 1990 a fost unul de om cu adevărat liber, de cetățean care propovăduia demnitatea de a nu te alinia niciunei politici meschine. Odată cu venirea la putere a grupului lui Traian Băsescu, atitudinea lui Gabriel Liiceanu se schimbă. N-a fost niciodată până acum în tabăra celor care au admirat ceva din zona politicului. Dar iată că s-a copt și pentru el o disponibilitate de a investi în sentimente; Traian Băsescu și politicienii lui i-au căzut cu tronc. Și cel mai mult îi place Adrian Papahagi. Care se exprimă la televizor ca un vagabond. Care nu cred că stârnește decât dezgust. Deși acolo unde eu nu văd decât individ arogant, mincinos (a se vedea episodul cu studiile la Sorbona !), găunos și scârbos, Gabriel Liiceanu are capacitatea de a descoperi un om de mare corectitudine și valoare. Ciudat, foarte ciudat !

0 comentarii: