roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
sâmbătă, 2 august 2014


Un roman în versuri. Cum vine asta ? Uite-așa ! O epopee. Ca Iliada sau Odiseea lui Homer. Cu deosebiri esențiale.  Un oarecare Bloom, că autorul n-a putut găsi alt nume, pleacă spre India. Din Lisabona lui Camoes. Face o escală la Londra. Am observat că foarte multă lume care pleacă în călătorii se opresc în drum la Londra. Ce face el  la Londra sau în altă parte e foarte greu de urmărit fiindcă autorul te hâțână serios, băgându-ți sub ochi tot felul de considerații, gânduri, amintiri de când era mic, amintiri de când era mai mare, pomenește de trei bărbați proști, de tatăl acestora care era și mai prost, de o anume Mary și de fel de fel de lucruri minunate și întortocheate de te doare capul, și când citești ai senzația că ești într-o căruță mergând pe un drum plin de bolovani, și cartea îți cade mereu din mână și imaginile sunt mereu amestecate. E adevărat că ai satisfacția să dai peste fel de fel de reflecții adânci și profunde ca : ”Lichidele conviețuiesc cu substanțele solide, și substanțele solide, cu aerul”. Sau ”A călători nu e bine doar pentru oameni, e bine și pentru drumuri”, ”Chiar și aerul liber are nevoie din când în când să schimbe aerul ”. Ei, ce ziceți ? E tare, nu ? Și gândiți-vă că astfel de formulări sunt cu zecile și vă puteți delecta cu ele când vrei sau nu vrei ! (Mai ales în cel din urmă caz). În tot acest timp în care încercați să vă dumiriți despre ce e vorba de fapt în carte, adică după o jumătate sau trei sferturi de citeală, Bloom se fâțâie prin Europa. De ce trage el de timp și nu se duce odată direct în India ? Greu de spus. Dar ca și Bloom al lui James Joyce, Bloom al lui Gonçalo M. Tavares bate foarte mult pasul pe loc. Se pare că aceasta e o metodă de cunoaștere și noi  degeaba ne tot dăm de ceasul morții că de ce așa și de ce așa!  Sigur că Bloom ajunge până la urmă și-n India ! Cititorul care îl însoțește pe Bloom până la această destinație este foarte fericit, și nu se mai întreabă de ce s-a dus el în India, ce-a căutat el acolo, ce-a  făcut acolo etc., etc., ci se duce la toți membrii familiei, la toți prietenii și colegii de serviciu și în tot cartierul și se laudă că a ajuns până la cântul VII – 15, pagina 292 ! Cititorul nu se predă însă aici, și dacă tot a citit atât până acum mai rade și ultimele pagini, până la 463 !
Am citit de același autor cartea Ierusalim, care mi-a plăcut foarte mult. De data asta nu știu ce să zic; poate că mi-a plăcut și asta, dar nu-mi dau eu încă seama. Sunt amețit. Aștept să se oprească odată căruța care mi-a zdruncinat serios cartea din mână (și nervii!).