povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
joi, 24 aprilie 2014

 
Cartea lui J.M.Coetzee , Copilăria lui Isus, m-a dezamăgit crunt. După ce am citit minunatele romane ” Dezonoare”,  ”Maestrul din Petersburg”, ”Jurnalul unui an prost”, nu mă așteptam la așa ceva ! Cartea este plină de formulări nelogice, sau nefirești, enervante peste măsură. Acțiunea înaintează ca o căruță cu roți pătrate, impinsă de o forță inexplicabilă să meargă cu viteză. De pe drum ies scântei, care te izbesc în față. E adevărat că se citește ușor, povestea este interesantă. Nu are nicio legătură cu Isus. Pe copilul din povestire îl cheamă David. El apare în lume de pe o navă naufragiată. Nu are părinți. Nu că ar fi murit, ci pentru că n-are pur și simplu. Dar în locul unde a ajuns, pe un teritoriu în care se vorbea spaniola, își găsește o mamă și un tată. Tatăl nu era de fapt părintele său, ci un străin care a hotărât să-l crească. Era naș, după cum se considera el. Iar mama nu era nici ea mama lui. Urmează o serie de peripeții mărunte caracteristice unor refugiați. Sau imigranți. Iată o discuție între ”tatăl” său, care repară un WC, și copil:

” – Closetele nu fac parte din tărâmul ideilor, sunt doar lucruri brute…

-          De ce nu pot să stau și eu ? vrea să știe băiatul. E numai caca.

-                     Closetele sunt doar closete, dar caca nu e doar caca, zice tatăl. Anumite lucruri nu sunt doar ceea ce par, nu tot timpul. Caca e unul dintre ele.

-          E caca meu, zice băiatul. Vreau să rămân !

-          A fost caca tău. L-ai scos din tine. Ai scăpat de el. Nu mai e al tău. Nu mai ai niciun drept asupra lui. ”

Nu pot să-mi imaginez ce a vrut autorul să spună cu această carte. Și mai ales, de ce i-a dat un titlu care nu are nicio legătură cu conținutul. Mi-am adus aminte de cartea lui Boris Vian, ”Toamnă la Pekin”. De cum deschizi această carte, dai de precizarea autorului:” în această carte nu e vorba de nicio toamnă și de niciun Pekin”. Bun! Dar Coetzee nu explică nimic. Ne lasă să ne frământăm! Puah !

 
sâmbătă, 5 aprilie 2014

După învingerea în alegeri a partidului țărănist, la vremea respectivă, fostul partid de guvernământ nu și-a mai revenit.Nu i s-a mai auzit nici glasul. PDL însă, după înlăturarea lui de la putere, se comportă de parcă el ar fi câștigat alegerile. Nucleul acestui partid, Traian Băsescu și acoliții, dau impresia că ei au obținut  70% din voturi; coaja creierului acestor oameni este din lemn de esență tare, care protejează ideea că ei sunt, de fapt, învingătorii. Și în fapt, din modul în care acționează justiția, rezultă că chiar și sunt ! Din punctul de vedere al democrației, se întâmplă un fenomen ciudat, (de ce e altfel România ?) și anume că, deși  puterea a fost cucerită, prin alegeri libere, de o majoritate psd + pnl, o minoritate T.B. &comp. arestează în dreapta  și – n stânga. Pardon, numai în stânga. Situația e la fel de bizară la fel cum ar fi fost ca la venirea comuniștilor la putere, după 1947, procurorii și judecătorii  vremii să bage în închisori lideri ai noii conduceri roșii. Din nou, poziție unică în lume. Nu degeaba se spune : ” Pe lume nu-s  mai multe Românii !”