roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
vineri, 13 martie 2015

Mo Yan este un scriitor care trăiește în China comunistă. Știm puține lucruri despre viața din China contemporană. Dar avem experiența comunismului românesc. Știm că nu se putea realiza nimic fără relații, pile, cunoștințe. Era o corupție generalizată. Ca să-ți cumperi o mașină mai bună, trebuia nu numai să plătești un suprapreț, dar aveai nevoie și de cunoașterea unui director sau șef pe la magazinul de desfacere. Totuși, nu puteai să obții chiar orice. Din romanul lui Mo Yan, adevărată frescă a vieții chineze, reiese că în China se putea procura absolut orice; chiar și carne de bebeluș. Un investigator este trimis de procuratură într-o zonă numită Țara Vinului, unde se zvonea că se petrec multe fapte necurate.

În Țara Vinului se produc nu numai cele mai bune și sofisticate vinuri, concurând cu soiurile franțuzești cele mai bune, dar și alte băuturi afrodisiace, după rețete cunoscute numai în China și care produc plăceri de neimaginat pentru un european sau locuitor în altă parte a planetei. Sunt licori care sunt păstrate numai pentru șefi din partid și nu sunt vândute nici turiștilor, pentru a li se păstra secretul; există droguri specifice mult mai puternice decât cele de pe piețele occidentale; se prepară mâncăruri deosebit de rafinate și gustoase din mătărângă de măgar, din cuiburi de rândunică și alte bunătăți folosindu-se condimente locale secrete; prostituatele au ritualuri care duc plăcerea la cote paroxistice și, dacă tot ce merge pe pământ înoată prin apă sau zboară prin aer se mănâncă, modul de preparare a bunătăților, rafinamentul servirii și excitarea simțurilor, se realizează pe baza unei tradiții vechi și a unor secrete bine păstrate de mii de ani. 

Investigatorul știe, ca orice băștinaș, că oamenii din China nu au refuzat absolut nimic din resursele planetei, precum europenii care nu mănâncă pisici sau câini, dar faptul că s-ar consuma băieței fripți era cam pus la îndoială în sinea sa. De cum pune piciorul în Țara Vinului este atacat de o serie de ispite, ofertele  în scopul coruperii sale fiind făcute fără nici un fel de jenă. Scrisul lui Mo Yan creează un fel de transă și te trezești transpus în pielea investigatorului Ding Gou’ er forțat să bea peste măsură și să se chinuiască să despartă realitatea în care se mișcă de plăsmuirile provocate de alcool. 

Personajele întâlnite de investigator sunt foarte colorate și pitorești, dar și burlești; secretarul de partid și directorul minei, în loc să aibă comportamentul sobru al unor oficialități, apar ca niște clovni puși pe șotii, gata la orice trăznaie pentru a demonstra detectivului că ei nu au nimic de ascuns; intenția lor este de a-l face pe Ding Gou’ er să nu mai poată percepe diferența dintre ceea ce este legal si clandestin,  de a-i induce ideea că până la urmă satisfacerea plăcerilor este cel mai important lucru și că încălcarea legii este un aspect estompat, din ce în ce mai puțin important; toate întâmplările care îi sunt servite investigatorului au menirea de a-i pulveriza simțul moral, de a-i demonstra că nu e bine să-ți pierzi vremea și viața cu judecăți ale faptelor, că a savura plăcerile vieții (băutura pe primul plan) este înțelepciunea supremă a vieții. 

 Aspectul cu totul uimitor al cărții lui Mo Yan este legat de  atitudinea cenzurii dintr-o țară comunistă. O carte în care secretarii de partid erau caracterizați drept corupți și bețivi nu se publica în mod sigur în România de dinainte de 1989. Nici în URSS, nici în Cehoslovacia, în Cuba sau Ungaria socialistă. În  China comunistă nu există cenzură ? 

0 comentarii: