roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
luni, 9 martie 2015

Arseni, eroul cărții, este un vindecător din secolul  al XV lea din Rusia. El este crescut și educat de bunicul său Hristofor, un om evlavios și bun cunoscător al virtuților de vindecare ale plantelor. Viața lui Arseni se desfășoară cu o mare intensitate și dăruire față de oameni, sacrificând totul pentru alții, neacordându-și nimic pentru el. Când pătrunde ciuma în ținutul în care viețuiește, în satul Rukina din ținutul Belozersk, el se duce în fiecare casă și tratează bolnavii, nesocotind primejdia de a lua și el boala. Arseni salvează viețile soției și fiicei cneazului Mihail din Belozersk.  Primește drept răsplată găzduire în palatul demnitarului și multe bunuri pentru el.
 
 Dar Arseni  constată că pe măsură ce trăiește în condiții materiale tot mai bune, puterea sa de vindecare  slăbește. Ispitele cărnii încep să-i devină dușmani și începe să se ferească de ele; și era vorba doar de haine confortabile și nici pomeneală de alte desfătări păcătoase, de chefuri, băutură sau femei la care se dedau alți confrați, oameni dezmățați care nici măcar nu se spovedeau și p-ormă se mirau că nu mai puteau fi salvați când cădeau în ghearele bolii. Arseni avea vocația de sfânt, de a trăi în curățenie și lipsă de păcat. El era de origine socială foarte modestă, făcând parte din rândul populației rurale sărace.  

Este interesant că această pătură majoritară de oameni din Rusia avea în întregime conștiința păcatului și a vinovăției; mai ales cei foarte păcătoși, bețivi și desfrânați, erau chinuiți de gândul păcatelor și de frica de Dumnezeu; comparativ cu aceiași categorie socială din Occident, rușii erau mult mai evlavioși; mai mult decât atât, omul rural apusean era complet absorbit de dorința de a se căpătui, de a o duce cât mai bine,  iar credința era o preocupare de duminică; niciun țăran din țările Europei, după ce și-ar construi o casă trainică, n-ar avea mustrări de conștiință că-și răsfață corpul pe saltele moi; mai mult decât atât, dacă ar vedea cum se caină pentru păcate țăranul rus ar zice clar că-i nebun.  

Arseni, care ajunge și la Veneția în peregrinările lui, admiră imensele și mărețele catedrale apusene, dar spune că preferă bisericuțele mici și calde din Rusia unde te simți mai aproape de Dumnezeu. În plus, mulțimea de reguli care trebuie respectate strict în țările catolice separa net modul de a privi viața în Rusia, unde superiorul îți putea ierta ușor nerespectarea unor condiții pentru a ocupa o funcție sau ceva similar; Arseni devine călugăr la mânăstirea Sfântul Kiril datorită faptului că starețul îi trece cu vederea lipsa a celor șapte ani vechime cerută de regulile mânăstirii. 

 Întâlnind un grup de lucrători forestieri  Arseni se întreabă de ce aceștia sunt întotdeauna triști și posomorâți, în timp ce luntrașii și marinarii din Italia erau întotdeauna veseli și exuberanți; dar Arseni pune totul pe seama climei, care modela caracterele și temperamentul. Arseni își iubește   necondiționat confrații și suferă pentru ei.  

Autorul plonjează de multe ori din secolul al XV-lea când se petrece acțiunea, în zilele noastre, construind falii ciudate de timp. Multe pagini par a fi scrise de Dostoievski, altele de Mihail Bulgakov. Prin personajul Arseni (devenit Ursin, apoi Ambrozie și la sfârșit Laur) Evgheni Vodolazkin ilustrează foarte bine ceea ce se numește sufletul rus; patimile omului rus sunt morale, în comparație cu cele ale omului occidental care sunt imorale. 

Personajele sunt foarte vii și convingătoare, șfâșietoare aș putea spune.Iar lectura cărții ne lasă  o melancolie aparte, ca în urma unui vis frumos și trist.

1 comentarii:

andreea toma spunea...

Acum citesc cartea aceasta. De fapt, mai am vreo 60 de pagini din ea. Este o carte cu o atmosferă aparte, îmi va fi dificil să scriu despre ea.