roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 9 noiembrie 2016

”Femeia de porțelan” este un nou volum de povestiri publicat la editura Pastel din Brașov!
 
luni, 16 mai 2016
Cartea mea, ”Instituția”, poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Tracus Arte, la prețul de 24 de roni. http://www.tracusarte.ro/proza/443-instituţia-9786066645478.html

sâmbătă, 12 martie 2016

Mulțumesc lui Diana Daniela Macovei pentru recenzia făcută cărții mele ”Instituția”.

Recenzie „Instituţia” de Ioan Suciu

·         Diana Daniela Macovei


·         March 7, 2016 7:38 pm

·         0

 





Sibianul Ioan Suciu şi-a început activitatea literară în anul 1979, debutând cu proză în România Literară. De-a lungul timpului colaborează cu revista literară Viaţa Românească, Urzica, Lucifer şi Luceafărul. Scrieri de-ale sale sunt publicate în revistele online Respiro şi Egophobia. În format tipărit au fost publicate: Vânătoare de roboţi, Cu zâmbetul pe buze, Trei sute de trepte, Candelabrul galben, Omul de fier, Instituţia.

Romanul Instituţia tinde a fi o frescă a societăţii umane, în plan principal, şi apoi o reflecţie a societăţii româneşti, în plan secundar. Acţiunile şi evenimentele sunt ca un film de un umor negru, cu un sarcasm dur, dus la extrem. Dacă nu te simţi parte integrantă a Instituţiei de la început, fii fără grijă, mai mult ca sigur îţi vei găsi locul pe parcurs. Sunt situaţii pe cât de hilare la suprafaţă, pe atât de amare în esenţă.

Personajul Arsenie este cel nominalizat pentru a întruchipa fiecare situaţie din viaţa majorităţii, precum şi stările aferente. Angajat al Instituţiei (un loc care poate fi substitutul oricărui loc de muncă) încearcă să înţeleagă care este rolul lui acolo, ce aşteptări are superiorul lui, Haralambie, de la el, şi nu în ultimul rând, cum trebuie să se comporte cu Directorul Sisoe. Mereu confuz, nereuşind să-şi înţeleagă sarcinile pentru a ţine pasul cu ceilalţi, îl găsim pe Arsenie tot timpul la limita dintre coşmar şi nebunie, fără nicio şansă de a se dezmetici.

Tot timpul alert (se trezeşte dis de dimineaţă, face câteva mişcări de aerobic, sare în costumul de muncă pentru a prinde un autobuz plin şi asudat cu semeni din aceeaşi categorie), Arsenie parcă joacă rolul unui ventriloc dezarticulat pentru care orice acţiune, orice vorbă este identificabilă păpuşarului, rolul ventrilocului fiind aceea de execuţie maşinală.

Orice gest al său, însăşi statul pe loc, pare în ochii celorlalţi o sfidare, orice acţiune întreprinsă, este interpretată ca un gest de revoltă; eşti supus? înseamnă că eşti leneş şi nu vrei să te implici în făurirea de lucruri grandioase; te implici şi vrei să faci o treabă bună? înseamnă că eşti un spion infiltrat care urmăreşte denigrarea conducerii.

Instituţia este identitatea mulţimii confuze, a conducerii abuzive şi indecise, a valorilor recunoscute post mortem. Acest roman este ca o provocare pentru orice cititor, o provocare în a înţelege personalitatea lui Arsenie, a oamenilor din jur şi a Instituţiei în care lucrează. Prin acest roman, Ioan Suciu tinde să te provoace a-i înţelege dedesubturile.

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

 

La revoluția din 1989 am fost convins că am scăpat de un coșmar: că niciodată România nu va mai fi condusă de un dictator cu ajutorul Securității. Înființarea partidelor politice era o garanție foarte solidă că nimeni nu va putea concentra vreodată într-o singură mână puterea. În timpul marșurilor de antrenament oengistic în care un anume Claudiu îi purta pe tinerii frumoși și liberi prin oraș în stânga și-n dreapta, din Militari până-n Balta Albă și prin toate bălțile, precum Moise prin deșert pe evrei, o lozincă mi-a dat fiori reci (pe spinare): ”Toate partidele – aceeași mizerie!” Iată că în prezent țara este condusă de un președinte (R2-D2) ajutat de serviciile secrete, iar în Parlament toate partidele (aceeași mizerie) și-au dat mâna pentru a susține un guvern cioloș-cocoloș-gulaș de ”tehnocrați”. În esență, la fel ca înainte de 1989.