roman

roman

povestiri

povestiri

roman

roman

schițe

schițe

Povestiri umoristice

Povestiri umoristice

roman

roman

Povestiri

Povestiri

povestiri

povestiri

COMENTARII

Popular Posts

About

Un produs Blogger.

Labels

View My Stats
miercuri, 15 august 2018
Romanul„Năucul” mi-a fost publicat de editura AIUS din Craiova.Mulțumiri!

joi, 5 aprilie 2018

Câteva cuvinte despre autorul Ioan Suciu

AddThis Sharing Buttons

Share to FacebookShare to TwitterShare to Google+Share to PinterestShare to LinkedInShare to More

Autorul s-a născut în Sibiu. Nu a  locuit acolo decât câteva ore, iar după apariția lui în lume a plecat la Agnita, un orășel minunat de la poalele munților Făgăraș. Acolo a copilărit, într-o casă tip săsesc cu ferestre ca niște ochi mari și triști; dar el nu era trist, fiindcă avea o curte plină de găini și puișori gălbiori și o grădină mare în spatele casei unde se ascundea și se juca; era fugărit uneori de gâște de care îi era o frică teribilă.

Era în liceu când a scris primele proze, pe care nu le-a arătat nimănui. Scriitorul admirat cel mai mult atunci a fost H. G. Wells. Mai târziu, a frecventat un cenaclu de la ASE.

Fiecare cititor pentru el înseamnă o confirmare că scrierile lui au un ecou;


„mă bucur de cel care-mi citește cărțile, sau măcar o carte, sau o jumătate de carte, fiindcă sunt convins că-l voi delecta; cred că o carte trebuie să te scoată din ale tale, să te smintească puțin dacă se poate, să te miște, dar să te și distreze, să-ți creeze o stare de bine.”

 
marți, 6 februarie 2018

Interviu cu Ioan Suciu, autorul cărții „Vânătoare de roboți”

AddThis Sharing Buttons

Share to FacebookShare to TwitterShare to Google+Share to PinterestShare to LinkedInShare to More



Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască ne puteți spune câteva lucruri despre dvs.?

Ioan Suciu: Sunt ardelean.M-am născut în Sibiu și-am copilărit în orașul Agnita.Mi-amintesc de o curte frumoasă, plină de găini și gâște; locuiam vizavi de biserica evanghelică. Mai târziu, m-am mutat cu familia în București, unde am făcut școala și facultatea de economie agrară de la ASE; îmi plăcea să citesc și băteam anticariatele.

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața dvs.?

I.S. În primii ani de facultate am început să scriu scurte povestiri; la ASE exista un cenaclu unde am citit câte ceva. Am trimis lucrări la reviste literare, iar Geo Dumitrescu mi-a publicat prima dată o povestire în ”Luceafărul”.

E.I. Puteți să ne spuneți în trei cuvinte cum este viața unui om care a publicat o carte?

I.S. Publicarea unei cărți este asemeni duhului eliberat din sticla fermecată; eu am publicat șase cărți până-n prezent.

E.I. Ce reprezintă “Vânătoare de roboți” pentru dvs. ca scriitor?

I.S. Cartea „Vânătoare de roboți” reprezintă debutul meu editorial; la momentul respectiv (anul 1982) era prima cărămidă pe care o puneam la construirea visului meu: de a scrie niște cărți bune, pline de umor.

E.I. Ce mesaj doriți să transmiteți prin această carte?

I.S. Dacă viața poate fi împărțită în întâmplări vesele și triste, eu aleg partea comică, hazlie. N-am un mesaj crucial în cartea mea, am vrut doar să fac oamenii  să râdă, să-și ridice privirea din pământ!

E.I. Credeți că scrisul v-a schimbat într-un anumit fel?

I.S. Scrisul nu m-a schimbat în vreun fel, dar sper ca eu să-l fi schimbat pe el, în sensul de a-l face din ce în ce mai de calitate și de efect.

E.I. Ce element credeți că este special în cartea dvs.?

I.S. Umorul. Părerea mea este că o carte trebuie în primul rând să delecteze cititorul; abia după aceea pot să vină alte aspecte (să informeze, să trateze teme filozofice etc). Cred că literatura trebuie să emoționeze, nu să transmită date, cifre, statistici.

E.I. Scrisul vă energizează sau vă epuizează?

I.S. Scrisul mă eliberează; este ca o terapie.

E.I. Unde vă pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

I.S. Am un blog numit „Mofturi de ochelarist” (isuciu.ro) și pagină de facebook (https://www.facebook.com/ioan.suciu.75685). Cărți de ale mele se găsesc la Cărturești, elefant.ro, libris.ro, librărie.ro, tracus arte.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

I.S. Alături de cărțile bune recenzate de BookNation.ro, le doresc cititorilor să aibă parte de cât mai multe volume pline de umor, fiindcă lectura este în primul rând o plăcere. E adevărat că unii vor să plângă, să fie impresionați și zguduiți de fel de fel de probleme, dar umorul are valențele lui; și să nu uităm că omul este singurul animal care râde.

 
miercuri, 10 ianuarie 2018

Recenzie ,,Vânătoare de roboți” de Ioan Suciu

AddThis Sharing Buttons

Share to FacebookShare to TwitterShare to Google+Share to PinterestShare to LinkedInShare to More

Autor: Ioan Suciu
An apariție : 1982
Editura: Albatros
Nr. Pagini: 157

Recenzie de Adriana Alexandra
Publicată la January 8, 2018
 
 

ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE:


    Vânătoare de roboți este cu siguranță un titlu care te atrage încă de la prima citire. Ai crede probabil că discutăm despre o operă science-fiction, plină de invenții de pe alte planete, de mașinării vorbitoare, cu puteri ciudate și care se mișcă anevoios atunci când încearcă să te prindă. Probabil te gândești că este vorba despre un puști ce se luptă atunci când visează, care își pune pătura magică pe post de pelerină, vrând să oprească roboții care amenințau planeta pe care trăia. Numai că nu este așa deloc! Căci autorul, Ioan Suciu, ne invită la a face cunoștință cu un personaj aparent ca oricare altul, însă cu un simț al umorului tare dezvoltat, pe numele său, Tom Petric.

    Astfel, Vânătoare de roboți capătă forma unei culegeri de schițe umoristice, schițe care te vor binedispune încă de la prima lor lecturare.

    Scena la care fusesem martor mă puse pe gânduri. Robotul meu sosi și se duse glonț în camera lui. Dinăuntru răzbătură un fel de bâzâituri care se transformară într-un fel de muzică. Cred că robotul meu încerca să cânte. Tocmai când eram îngrijorat de preocupările lui deschise ușa și spuse:

-Aș vrea să dau un telefon!

-Poftiți! l-am invitat eu.

    Bineînțeles, cum protagonistul este învăluit de un dinamism cumva peste măsură, nici aventurile sale nu vor fi mai prejos.

Tom Petric se așeză la coada șirului din fața chioșcului cu ziare și deveni imediat foarte nervos, privind des către ceas.

    Astfel, În delegație, Tom Petric nu poate sta locului fără să facă o afirmație care să rezume festivitatea la care participa, apoi urmează Decontul și o conversație cu Statuia din mijlocul parcului, care prinde viață.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Ioan Suciu.

În fața ochilor îi apăru o mână care ținea un pachet de țigări. Era omul în costum de culoare închisă.

-A murit vorbind! spuse el.

Tom Petric rămase un moment descumpănit, apoi pronunță ,,Cinste lui!”, negăsind altceva mai bun de spus.

     Urmează, desigur, unul dintre momentele cruciale din viața unui om, în speță, Interviul. Aici, protagonistul nostru dă dovadă de o reală…dar mai bine te las pe tine să descoperi exact cum s-a desfășurat totul. De la Cenaclu, trecem repede repejor la un capitol cu multe semne de întrebare, cel puțin înainte de a îi lectura conținutul: Laptele de porc. Ce legătură are acest titlu cu Tom Petric oare și care este legătura cu Robotul? Va trebui să ajungi astfel pe la Etajul unsprezece ca să poți porni la Vânătoare, dar pentru acest lucru va fi necesar să mai parcurgi și alte capitole.

Tom Petric avu tendința în primul moment să o ia la fugă. Ba chiar se gândi să se mute în alt oraș. Apoi se răzgândi. Știa că peste tot sunt vânători.

-Despre ce e vorba? întrebă Tom Petric.

    Așadar, pornim la vânătoare de roboți?

   Un zgomot grăbit de pași răspunse strigătelor sale. Toată lumea ieși călcând mărunt. Nevastă-sa părăsi ultima încăperea, făcându-și cruce. Tom Petric se calmă, își aprinse pipa și se apropie de telefon. Comandă o bucată de marmură și trei ciocane de sculptură, nou-nouțe.