Ce-am descoperit în ultimul timp
În ultima perioadă de timp am descoperit două bloguri foarte bune. Este oarecum ciudat că nu le-am găsit pentru că le-am căutat, ci întâmplător. El Desdichado a avut nişte intervenţii pe blogul meu, iar de Radu Paul Mircescu am aflat de pe blogul lui Mircea Badea.
Faptul este benefic pentru a-mi confirma convingerea că pe net sunt şi lucruri bune. Şi mă mai ajută să-mi treacă dezgustul provocat de abjecţiile de top ale unor bloggeri, trei la număr, care şi-au făcut un scop în viaţă din atacuri contra mea şi a lui Alex Leo Şerban.
Dacă aceşti bloggeri ar avea postări interesante şi frumoase nu prea ar fi nimic de zis; s-ar putea trece uşor cu vederea că şi-au făcut o plăcere din critici absurde şi stupide la adresa mea. Trebuie să aibă şi ei ce să scrie pe blogurile lor şi libertatea de exprimare nu este îngrădită.
Nişte pompieri militari erau eliberaţi în week-end din cazarmă şi se duceau la restaurantul apropiat unde-i snopeau în bătaie pe clienţii localului. Fiind reclamaţi la comandantul unităţii de către patronul restaurantului şi de un grup de clienţi, li s-a răspuns: „Nu vă gândiţi ce viaţă tristă au aceşti oameni, asta e singura lor plăcere !”. Da, toată treaba era justificată.
„Pompierii” în cauză sunt şi ei izolaţi, unul în America, altul în Canada şi cel de-al treilea într-o cameră supusă radiaţiilor dintr-un institut din ţară. Li s-a pus pata pe cineva după cum am arătat mai sus şi se dau în bărci pe net. De fapt, de la retragerea lui Alex Leo Şerban din blogosferă nu mai primesc veşti de la şturlubatecii respectivi şi e mult mai bine pentru că eu nici nu-i citeam.
Ce-ar fi să frecventez blogurile proaste? Nu, nu îmi face nicio plăcere şi în plus prostia se transmite. Chiar şi prin internet. Iar prostul te atrage la nivelul lui şi te bate cu experienţă. Să revenim la lucruri plăcute: vă invit să vă delectaţi cu blogurile lui El Desdichado şi Radu Paul Mircescu
UPDATE:
Nu m-a interesat cine este în realitate Radu Paul Mircescu. Văd însă referiri pe bloguri cum că ar fi vorba de Mircea Radu (bre)!
Dacă e aşa, nu mă aşteptam. Oricum, blogul îţi transmite un fel de pace, de senzaţie că bucuriile vieţii trebuie gustate pe îndelete. Este bine scris. Iar pozele mi se par foarte reuşite.
Pe Radu Paul îl știam dar acum că ai amintit de excogitațiile crepusculare, mă bucur.
Ana´s last blog ..A-nceput să-mi placă
Ana:
Descoperirea lui este o surpriza foarte placuta pentru mine!
In numele micului meu amor-propriu, iti multumesc pentru aprecieri.
El Desdichado:
E doar o constatare. Dar fiindca tot te-am prins, poti sa-mi spui si mie de ce toata lumea ocoleste un raspuns la intrebarea “Cum pot admira intelectualii de elită viziunea şi comportamentul lui Traian Băsescu ?”