Strategii pentru bloggerii care scriu despre cărţi
Blogul a fost născocit pentru forma de jurnal. Este mult mai uşor să scrii în fiecare zi ceea ce ai făcut decât să citeşti o carte şi să faci o recenzie. Şi ce poţi să faci dacă ai ambiţia să scrii zilnic despre cărţi ? Păi e foarte simplu.
În primul rând te ocupi de cărţi vechi, care au prefeţe sau despre care găseşti uşor referinţe critice. Dacă ai citit cartea mai de mult, spui că ai citit-o acum. Cine te poate controla? Te întreabă cineva ce scrie pe la mijloc şi tu, acasă la tine, te uiţi şi apoi tastezi : personajul s-a însurat la pagina 75 şi a divorţat la pagina 105.
Dacă n-ai citit cartea, parcurgi trei pagini la început, două de pe la mijloc şi încă trei de la sfârşit. Poţi s-o mai frunzăreşti puţin sau să dai cu ea şi de pământ că nu te vede nimeni. Îţi bagi pe gât prefaţa. Spui ceva de la tine, eventual făcând o legătură dintre modul cum citeşti şi vreun personaj din carte. Că te-a deranjat pisicul, că ţi-a căzut baticul.
Că ai mâncat gras şi ţi se apleacă de Alex. Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu sau de alţi critici care habar n-au. 
Ce habar n-au ? Orice. Nu sunt ei deştepţii Pamântului. Şi nu se pot pune ei cu un blogger care e sincer dom’le, pe când ei sunt plătiţi gras.
Scriitorii de bloguri despre cărţi se-mpart în două categorii : cei care citesc efectiv cărţile de la cap la coadă şi-şi spun părerea despre ele, unii mai bine, unii mai puţin bine – normal, după putinţa fiecăruia; şi altă categorie care include persoana care „citeşte” pentru a avea ce scrie pe blog.
Cel mai bine este să coagulezi un site colectiv. Să convingi pe unii să scrie recenzii pe blogul tău. Se formează o gaşcă, se face trafic. Singur e greu. Dacă nu ai deja un nume de notorietate, dacă nu apari la televizor nu ai nici trafic.
Singura soluţie pentru a ajunge la cititori este să te afiliezi. Adică să te încorporezi într-un proiect. Dar colectivitatea formată în jurul unui site colectiv are şi ea nişte conducători. În acest mod ajung nişte nulităţi «lideri ».
O idee foarte bună de promovare individuală a blogurilor care se ocupă de cărţi este organizarea unei reţele în cadrul unor corporaţii de telefonie precum Vodafone 
. Oamenii se cunosc între ei, s-au văzut la faţă, sunt prieteni 
. Locuiesc în zone diferite din Europa dar mai ales în Germania. Predomină sexul frumos.
Fac comentarii cu regularitate unii pe blogurile altora. Nu există cineva să scrie despre o carte şi să rămână fără niciun comentariu despre aceasta. Mi s-a reproşat la un moment dat că nu prea mai scriu despre cărţi ci fac cu totul altceva ( urât, ceva câh! …. ) Dar am multe postări despre cărţi la care nu am nici un comentariu – la cele despre Richard Ford, de exemplu 
.
Dar internetul e mare şi lucrurile evoluează. Datorită experienţei pe care o am cunosc foarte bine nişte bloggeri şi ştiu ce hram poartă. Aş putea să fac o listă interesantă. Dar n-o fac fiindcă nu ajută la nimic. Deşi surprizele 
apar întotdeauna pe neaşteptate, vorba lui Stalin.
8 Comments
-
Cauta in acest blog
căutare personalizată-
Cred ca imi facea bine daca citeam articolul asta inainte sa scriu ultimul meu articol. Eu scriu si despre carti dar nu ma recunosc in ce spui aici. Ori sunt in denial si atunci poate am nevoie de o trezire, ori chiar nu ma regasesc si asta sper ca e de bine. Sper…
Arana:
Nu te regasesti aici pentru ca nu ai de ce. Eu vorbesc de oamenii care se folosesc de citit pentru a avea tema de blog, de socializare, de a se arata ca sunt destepti. De a forma grupuri exclusiviste. Se conduc foarte mult dupa moda, iar moda in cultura este realizata dupa criterii de marketing stabilite de oameni interesati in anumite vanzari si nu dupa valoarea cartilor. Asa s-a ajuns la o lauda desantata a unor carti slabe, precum « O pasare pe sarma » de Ioana Nicolae si altele. Spuneam in postare ca exista retele de oameni care se conosc nu numai virtual si converseaza intre ei pe bloguri pe teme de carti asa cum ar vorbi de retete culinare. Astfel au si rating. Unul posteaza ceva despre o carte iar ceilalti ii spun ceva, orice. De exemplu ii spun ca n-au citit cartea respectiva si « prima litera a fost rostita » cum se zice in Moartea si busola de Borges. Apoi isi povestesc ca s-au intalnit intr-o cafenea din Berlin unde se afla foarte multa lume buna care vorbea romaneste etc. Nu intri in aceasta categorie. Esti sincera si pui mult suflet in modul in care citesti si in care scrii. Prea mult pentru o astfel de lume – daca-mi permiti observatia. Nu te ingrijora cu privite la trafic – cine te place te citeste. Scrie in continuare despre cartile pe care le citesti, mergi pe drumul tau si nu te uita la contoar. Ai inzestrare si ai placere sa scrii. Mie imi plac recenziile tale. Imi permit doar sa-ti dau sfatul sa nu te entuaziasmezi de mediul de pe internet. Nu-ti face iluzii – ca sa n-ai deziluzii. Si sa nu uit : eu n-am auzit de existenta vreunui om cult si rafinat care sa nu fie un om care a citit mult sau a inteles mult din ceea ce a citit. Aici nu stiu ce ai vrut sa spui.
Multumesc
Pentru trafic nu imi fac probleme reale, eram oarecum sarcastica; pentru ca, nu-i asa, cum sa ai blog fara trafic? Atunci de ce scrii? (etc etc). Sigur, voi continua sa scriu, incerc sa pastrez un anumit nivel calitativ, iar de implicat mai mult decat e cazul nu ma implic, poate si pentru ca – din (ne)fericire – nu am timpul pentru asa ceva. Iar despre oamenii inteligenti, culti, rafinati imi dau seama ca trebuia sa explic: sunt oameni care nu mai gusta literatura, care s-au suprasaturat, desi citesc foarte mult altceva (istorie, filosofie, ce ar mai fi). Nu e vorba ca n-au citit vreodata nicio carte, ci mai degraba nu exista sau nu mai exista pasiunea aceea pentru lectura. Ca orientarile acestor oameni ar putea fi in alte domenii, care nu sunt neaparat mai sus sau mai jos decat lectura, ci doar in alt plan. Cred ca preiau aceasta portiune de comentariu si la mine, sa nu se mai repete intrebarea 
Am fost putin ambiguua, asta si pentru ca am scris oarecum la foc automat.
Arana´s last blog ..Românii – sau alţii – n-ar citi. Zice-se
Arana:
Fa-ma sa inteleg. Da-mi un exemplu. Ce anume ar putea inlocui placerea lecturii ?
Filmul; arta de orice natura. Eu nu stiu. Pentru ca eu sunt pasionata de lectura pentru ca nu am gasit altceva. Dar nu pot fi absurda sa zic ca nu poate exista orice altceva care ar putea inlocui. Dar nu e vorba de inlocuitori, oricum. Ci de altceva, a gasi alt fel de metoda de a-ti infrumuseta viata.
Arana´s last blog ..Românii – sau alţii – n-ar citi. Zice-se
Arana :
A, da. Daca nu e vorba de inlocuire ci de cautarea lucrurilor frumoase din viata, da, e ok. !
N-am putut sa inteleg cum de-a fost atat de laudata cartea Ioanei Nicolae… Chiar prima carte despre care am scris pe blog, si pe care am cumparat-o in urma citirii unei recenzii pe net. Eu i-am gasit atatea hibe. Poate am fost hipercritica tocmai pentru ca am citit-o in urma entuziasmului altui cititor, si nu din curiozitatea mea reala, dar in afara de cateva constructii poetice intr-adevar frumoase, altceva… n-am gasit. Poate alta problema a fost ca eu n-am trecut prin experienta vietii la camin, dar am o vaga banuiala ca nu incapacitatea mea de a ma transpune in povestea cartii a facut din O pasare in colivie ,,, aaaa paron, O pasare pe sarma, o carte slaba.
Feeria:
“O pasare pe sarma” este o carte slaba pentru ca este scrisa de o persoana neinzestrata pentru proza. Dar Ioana Nicolae a beneficiat de o buna reclama (desi am citit si recenzii foarte nefavorabile) si i s-au adus laude cartii pe unele bloguri de catre persoane care o cunosteau pe autoare si erau in relatii de prietenie.